Daca ne oprim pentru un moment sa ne dam seama ce se intampla in jurul nostru in aceasta perioada a sarbatorilor de iarna, vom vedea ca a devenit din ce in ce mai anevoioasa trairea adevaratului spirit al acestora. Magia sarbatorilor se pierde in spatele unui orizont de mezeluri, dulciuri si cadouri care mai de care mai pretentioase. Craciunul a ajuns sa fie ambalat in atat de multe feluri incat i-am pierdut adevaratul ”gust”.

Tocmai de aceea va propun in randurile ce urmeaza o reteta universal valabila de preparare a unor Sarbatori de iarna rupte din rai. O reteta fara conservanti si fara cheltuieli, fara stres si agitatie, o reteta care nu ingrasa si nu provoaca indigestie ci merge direct la inima.

Metoda de cantarire a ingredientelor: dupa pofta inimii.

Pornind de la ideea „ cum iti asterni asa dormi”, pentru prepararea Sarbatorilor de Iarna este nevoie de curatarea in prealabil a recipientului in care acestea vor dospi si anume: inima noastra. Astfel, se curata gandurile, se storc de egoism si mandrie si se ung cu voie buna si seninatate. Procesul de curatare trebuie sa fie temeinic. Orice ramasita de impuritate poate da roade si strica intregul gust al Sarbatorilor de Iarna.

Odata pregatit recipientul, ne putem apuca de aluat. Acesta nu trebuie pregatit in graba , in niciun caz nu trebuie alcatuit superficial si mai ales prepararea nu trebuie inceputa inainte de a fi impacati in gandul nostru cu toti aceia cu care ne-am suparat de-a lungul anului. Fiecare ingredient trebuie sa contina suflet in concentratie maxima. Doar asa veti obtine un gust fara cusur. Se framanta impreuna dorintele cu samburii de speranta, se adauga esenta de optimism si praf de bunatate. Intregul amestec se pune la copt la caldura emanata de bucuria copilului din fiecare.

Pentru crema este nevoie de multe pliculete de imaginatie, stropi de poveste, boabe de momente frumoase petrecute cu cei dragi si picuri de lumina de credinta in Mos Craciun si in tot ce este frumos si bun. Toate acestea se amesteca pana simtiti emotia ingredientelor omogenizata in intregime.

Crema se presara in ritm de colind peste aluatul rumenit, deasupra tronand glazura de sarbatoare. Se decoreaza cu zambete si voie buna si se serveste cu generozitate: colindatorilor, vecinilor, strainilor, nevoiasilor si bineinteles langa bradul de Craciun alaturi de cei dragi. Iar pentru acei dragi care nu au putut sa fie alaturi de noi le trimitem o portie la pachet impreuna cu un gand frumos brodat pe o felicitare cu iz de sarbatoare.

Sarbatori savuroase, in inimi si case!

…creat si interpretat de George Carlin. A true “piece de resistance”.

Si textul… Daca pierdeti firul:

“I’m a modern man, digital and smoke-free; a man for the millennium.

A diversified, multi-cultural, post-modern deconstructionist; politically, anatomically and ecologically incorrect.

I’ve been uplinked and downloaded, I’ve been inputted and outsourced. I know the upside of downsizing, I know the downside of upgrading.

I’m a high-tech low-life. A cutting-edge, state-of-the-art, bi-coastal multi-tasker, and I can give you a gigabyte in a nanosecond.

I’m new-wave, but I’m old-school; and my inner child is outward-bound.

I’m a hot-wired, heat-seeking, warm-hearted cool customer; voice-activated and bio-degradable.

I interface with my database; my database is in cyberspace; so I’m interactive, I’m hyperactive, and from time to time I’m radioactive.

Behind the eight ball, ahead of the curve, ridin’ the wave, dodgin’ the bullet, pushin’ the envelope.

I’m on point, on task, on message, and off drugs.

I’ve got no need for coke and speed; I’ve got no urge to binge and purge.

I’m in the moment, on the edge, over the top, but under the radar.

A high-concept, low-profile, medium-range ballistic missionary.

A street-wise smart bomb. A top-gun bottom-feeder.

I wear power ties, I tell power lies, I take power naps, I run victory laps.

I’m a totally ongoing, big-foot, slam-dunk rainmaker with a pro-active outreach.

A raging workaholic, a working rageaholic; out of rehab and in denial.

I’ve got a personal trainer, a personal shopper, a personal assistant, and a personal agenda.

You can’t shut me up; you can’t dumb me down. ‘Cause I’m tireless, and I’m wireless. I’m an alpha-male on beta-blockers.

I’m a non-believer, I’m an over-achiever; Laid-back and fashion-forward. Up-front, down-home; low-rent, high-maintenance.

I’m super-sized, long-lasting, high-definition, fast-acting, oven-ready and built to last.

A hands-on, footloose, knee-jerk head case; prematurely post-traumatic, and I have a love child who sends me hate-mail.

But I’m feeling, I’m caring, I’m healing, I’m sharing. A supportive, bonding, nurturing primary-care giver.

My output is down, but my income is up. I take a short position on the long bond, and my revenue stream has its own cash flow.

I read junk mail, I eat junk food, I buy junk bonds, I watch trash sports.

I’m gender-specific, capital-intensive, user-friendly and lactose-intolerant.

I like rough sex; I like tough love. I use the F-word in my e-mail. And the software on my hard drive is hard-core—no soft porn.

I bought a microwave at a mini-mall. I bought a mini-van at a mega-store. I eat fast food in the slow lane. I’m toll-free, bite-size, ready-to-wear, and I come in all sizes.

A fully equipped, factory-authorized, hospital-tested, clinically-proven, scientifically-formulated medical miracle.

I’ve been pre-washed, pre-cooked, pre-heated, pre-screened, pre-approved, pre-packaged, post-dated, freeze-dried, double-wrapped and vacuum-packed.

And . . . I have unlimited broadband capacity.

I’m a rude dude, but I’m the real deal. Lean and mean. Cocked, locked and ready to rock; rough, tough and hard to bluff.

I take it slow, I go with the flow; I ride with the tide, I’ve got glide in my stride.

Drivin’ and movin’, sailin’ and spinnin’; jivin’ and groovin’, wailin’ and winnin’.

I don’t snooze, so I don’t lose. I keep the pedal to the metal and the rubber on the road. I party hearty, and lunchtime is crunch time.

I’m hangin’ in, there ain’t no doubt; and I’m hangin’ tough.

Over and out.”

Filmuletul-cercetare-viral-autopromo (mai sa fie cate lucruri indeplineste deodata) de mai jos a devenit o bucatica de campanie foarte controversata dar de o notorietate de invidiat. Agentia de publicitate din spatele lui este Crispin Porter Bogusky iar filmuletul este realizat pentru clientul Burger King, mai exact pentru hamburgerul Whooper din meniul Burger King. Care este ideea campaniei? Pentru a putea compara cu succes cei doi mari rivali – Big Mac (McDonald’s) si Whopper (Burger King)- trebuie sa calatoresti in locuri foarte indepartate unde globalizarea nu si-a facut simtita prezenta si sa ceri parerea  oamenilor de acolo (care nu au pus gura respectiv mana in viata lor pe un hamburger) in legatura cu gustul celui pe care il prefera.  Zis si facut. Mai mult nu povestesc pentru a nu strica farmecul filmuletului care are cel putin valoarea de a va face sa nu stiti daca sa exclamati “pfuai, ce chestie desteapta!” sau “ignorant! rasist! jignitor!”. Vizionare placuta. Pentru hi-res click here.

Care poate fi legatura dintre o guma de mestecat si messenger? Nu, nu s-a creat un nou model de emoticon care ciolfaie guma si face baloane pe care le sparge zgomotos in semn de BUZZ!!! Legatura a fost foarte bine ochita de cei de la Dentyne, mai exact de Mccann, agentia de publicitate care s-a ocupat de noua lor campanie de comunicare. Conceptul a fost creat pe ideea ca petrecand majoritatea timpului online, pierdem ceea ce e cel mai important- spending quality time together, face to face. Campania nu comunica nimic din ce ar fi normal pentru o guma de mestecat: respiratie proaspata, dinti albi, zambet stralucitor, gust extraterestrial, ioc calorii etc. Dentyne si-a invatat lectia si stie ca nevoia momentului in randul consumatorilor este precum o spun si tendintele: the return of the real & the urgecy of touch. Mai exact, acesta nu mai reactioneaza la mesaje care incearca in continuu sa ii vanda ceva. Interesul sau nu mai e nicidecum la cotele de altadata fata de produse care se comunica pe sine ca fiind cele mai tari din parcare. S-a cam saturat. Are de nevoie sa fie implicat. Reactioneaza cand vede ca se vorbeste despre el. Cand i se da un sfat prietenos. Cand nu mai simte mirosul egocentric al brandurilor care se lupta care mai de care sa ii iasa in fata. Exact acest lucru a urmarit si Dentyne. Si eu zic ca i-a reusit. Check it out.

Ah, puteti intra si pe sit-ul campaniei, dar aveti grija ca se inchide dupa 3 minute pentru a nu pierde prea mult timp online.

Un proiect numai bun pentru perioada post sarbatori. In loc sa aruncam cutiile stranse de la cadouri si sa marim varful gramezii de gunoi, mai bine ne strunim neuronu creativ si creem asa ceva.

Un alt exemplu de sketch , cu un mic amestec din partea lui Terry Gilliam, cel care a realizat si celelalte animatii ce insotesc serialul – acelasi “Monty Python’s Flying Circus”

The Hairdresser’s Expedition on Everest

Ma tin de cuvant si continui seria de comedie englezeasca, astazi cu marii, genialii si inegalabilii Pythons, adica  Graham Chapman, John Cleese, Terry Gilliam, Eric Idle, Terry Jones si Michael Palin. Aici, din celebra serie “Monty Python’s Flying Circus”, un sketch celebru, cu ceva influente de slapstick… pentru un umor mai … verbal,  urmariti posturile viitoare.

The Ministry of Silly Walks

Povestea a inceput acum vreo 10 ani cand am ajuns pentru prima data la Viena. Orasul asta are ceva special. Sunt orase pe care le vezi si revezi cu placere si fiecare loc pe care il intalnesti intr-o calatorie are farmecul si atractiile lui. Si exista “acasa” – locul in care revii. Pentru mine “acasa” este Viena. Locul in care am revenit de cel putin 5 ori pana acum – hm, cam putin, trebuie sa mai lucram la asta.
Acestea fiind spuse am considerat ca ar trebui sa isi cunoasca si fetita mea, Petra,  locul. De fapt si de drept numele ei se trage tot de aici, e un nume inspirat de Viena si de acest atasament pe care il am.
(Paranteza: O fi de la strabunicul meu de origini austriace? Chemarea strabunilor?)
Buuun, deci sa sarim peste sentimentalisme si sa va povestesc cum se poate “dixtra” un copil in Vienaa.

Ziua 1: zbor cu avionul, Petra isi cara cu constiinciozitate bagajelul ei pe roti, roz, cu floricele si printesa. Plin desigur cu jucarii pe care le va folosi in procent de 10% dar macar asa am mai golit temporar dulapurile de la ea din camera. Sa nu zica lumea ca are copilul prea multe jucarii. Multumim si pe aceasta cale Austrian Airlines pentru ca ne-a mai dotat cu inca doua seturi de jucarii pe care a trebuit sa le inghesuim alaturi de noi achizitii din Viena, in acelasi bagaj.

Ajungem in Viena. Mami adaptata la situatia de criza si hotarata sa contribuie la economii albe pentru zilele negre din 2009 hotaraste sa aleaga calea ieftina de transport pana la cazare. Sfarseste tarand bagajul si copilul cu trenul, cu autobuzul si apoi putin pe jos… GOD, nasol la vreme de criza financiara, nu ma mai joc.
Ajungem totusi cu bine la destinatie.

In prima seara s-au produs doua mari evenimente. Prima a fost o plimbare cu trasura din care Petra tot ce a inteles a fost sa fotografieze vitrine ornate festiv si luminile de pe strazi. Acum sincer ma bucur ca ea s-a bucurat de ceva macar. In alte ordine de idei asta e exact ca plimbarea cu gondola din Venetia, tot un fel de bani aruncati dar deh, macar copilul are o scuza: e copil.
Al doilea mare eveniment a fost intalnirea cu targurile de Craciun de la primarie si punerea la incercare a nervilor mamei (si probabil si a vanzatorilor) prin pipairea, admirarea (oaaaau, mami, uiteeee) si studierea TUTUTOR obiectelor si obiectzelelor de pe ele.
Dupa o degustare de punci si un carnat mi-a mai venit moralul la loc… pana cand a descoperit plimbarile cu poneiul de langa primarie. Noroc ca nu a durat mult. Dar cand a vazut trenuletul am zis hotarat NU. Inghetasem deja suficient si cam era ora de nani. Pentru copii bineinteles.

Ziua a doua

Dupa ce am visat toata noaptea tarabele nenumarate de Craciun si pe Petra vrand sa cumpere tot ce e pe ele am apelat dis de dimineata la alta strategie. Am informat solemn copilul ca are 10 euro pe zi din care sa isi cumpere ce doreste ea (cam putin sincer dat fiind ca o figurina de un deget inaltime costa 4-5 euro).
Apoi am pornit spre destinatiile pentru care chiar venisem.

Prima oprire a fost la Haus des Meeres, un fel de Aqua Zoo. Am admirat aici o gramada de pesti si reptile, am experimentat o mini padure tropicala (inclusiv umiditatea si ploile din ea) ne-am speriat de un sarpe mic, am admirat un Boa, ne-am mirat de cum se deplaseaza o caracatitza, am ras de un cameleon, ne-am emotionat la un calut de mare…. si am vrut apoi la nivelul 0 .. unde era magazinul bineinteles.

Am iesit de la acvariu si am luat-o pe Mariahilfestrasse spre urmatorul obiectiv. Nu, va inselati, obiectivul nu se chema shopping. Asta pana cand am vazut la H&M niste aripi de care avea nevoie pentru serbare si unde mami a uitat in scurt timp de criza financiara si a cheltuit in 30 de minute tot bugetul de pe ziua urmatoare pe tzoale pentru copil. Traiasca bancomatele ca altfel spalam acum vase in Vienna…. mmm, stiu si eu, poate ca nu era asa rau.

Am ajuns intr-un final si la ZOOM, un super muzeu pt copii din zona MQ. Muzeul nu e chiar muzeu ci un fel de atelier de joaca si educatie cu diverse teme. Noi ne facusem deja rezervare pe net la “Ocean”. Era singura sectiune in care nu conta asa de mult limba, la celelalte oricum nu ar fi inteles nimic desi erau de departe mai interesante. In fine, in locul cu pricina ii lasau pe copii sa se joace o ora jumate intr-un decor oceanic, cu tot felul de jucarii si jocuri, cu un fel de vapor pe care puteau experimenta cum e sa fii la carma, la ochean, cum e sa pescuiesti sau sa ridici ancora, cum se imbraca eschimosii sau “reginele” de mare… s.a.m.d.

Spre seara asta mica era deja lata de tot isi dorea sa ne intoarcem la hotel sa ne jucam jocuri …

Mie imi era foame si as fi mers si eu macar odata la un restaurant ca ma saturasem de carnati si dulciuri de pe strada. Asa ca am facut un pact. Ea a mers cu mine la restaurant, eu m-am jucat cu ea dame intre imbucaturi. Ma rog, o mai pacaleam sa aranjeze piesele in timp ce incercam sa degust niste bucate frantuzesti mi-nu-na-te, din alea putine da bune de iti vine sa le venerezi… dar ma trezea din reverie vocea ei mica spunand “hai mami ca mai ai doua guritze, haide”

Ziua a treia

Dimineata am pornit fugutza, fugutza spre Schoenbrunn. Aveam rezervare la teatrul de marionete si era pacat sa pierdem spectacolul. Si bine ca ne facusem rezervare pentru ca altfel n-am fi avut nici o sansa in fata asaltului gradinitelor venite acolo din toate colturile Austriei.
Ne-a uimit gratia si frumusetea marionetelor de lemn, muzica, decorul scenic, iar maiestria celor care le dau viata papusilor de lemn este cu adevarat de poveste….

Apoi ne-am impotmolit pentru vreo doua ore in targul de Craciun aflat si acolo… Ca sa ne continuam incursiunea in viata copiilor imperiali in Muzeul Copiilor. Muzeu in care copiii se pot imbraca precum printesele sau printii, se pot juca in camera de joaca, pot sa vada cum traiau copiii de regi, care erau obiceiurile vremii, cum se imbracau, parfumau, cum se construia un castel si care erau diferentele intre viata nobilimii de atunci si a restului lumii. Un muzeu interactiv, cu teme si diverse jocuri presarate pe tot parcursul lui.

(sa mai spun si ca se pot face zile onomastice costumate acolo … ce “rau” e sa traiesti in Viena)

Dupa ce am iesit de acolo am folosit la maxim cele doua ore ramase pentru a merge la Zoo si a face cunostinta cu ursii polari, pinguinii, morsele, tigrii, girafele, hipopotamii, ursii panda sau koala…. si ar mai fi fost inca muuulte ore de petrecut prin minunata gradina zoologica… daca nu s-ar fi inchis.

Dupa asa o zi ne-am tarat inapoi si ne-am pregatit de drumul spre casa de a doua zi… cu bucurie ca ne intoarcem acasa dar si cu tristete ca plecam din Viena!

Care ar fi fost alternativa cuminte de a comunica preturi mici, mici? Aaa… Stiu! O lupa pozitionata pe pret. Buna asta! Si la fel de originala ca a “n” produse care isi comunica preturile mici folosindu-se de o lupa. Ummm, ce altceva? Multa lume care se inghesuie sa puna mana pe oferta. Idee prezenta in mai toate ofertele de pret de sezon, deci iarasi originala pana in maduva conceptului. Siii… sa vedem, sa vedem.. Cum sa nu: o gagica buna care zambeste (sa atraga atentia barbatilor), cu un catel dragut in brate- care zambeste (sa atraga  atentia femeilor), pe fundal fosforescent cu acadele rosii- care zambesc (sa atraga atentia copiilor) si cu headline-ul : Bucura-te de oferta Volkswagen! Acum la preturi atat de mici ca totul iti surade. Sau nu.

Credits:

Advertising Agency: DDB, Berlin, Germany
Creative Directors: Ludwig Berndl, Kristoffer Heilemann
Art Directors: Marian Grabmayer, Marcus Intek
Illustrator: Kirill Chudinskiy
Chief Creative Officer: Amir Kassaei
Executive Creative Director: Stefan Schulte, Bert Peulecke
Account Manager: Kathrin Thiele

via