Permite-mi să îţi spun ceva ce nu ştiai despre tine. Esti un magician! Nu, nu este o glumă, nici un compliment sau o metaforă. Este un adevăr peste care au trecut anii şi probabil l-ai uitat. Sau poate l-ai ignorat. Nu este cazul să îţi suni prietenii sau familia ca să îţi confirme. Crede-mă pe cuvânt. Şi ei au uitat. Asta e. Riscul de-a creşte mare.
Şi acum poate este cazul să te clarific puţin în legătura cu capacităţile tale de magician. Vezi tu, atunci când ne naştem ursitoarele ne aduc fel de fel de însusiri în dar (da, exact ca în poveste). Unele mai bune, altele mai puţin bune. Însă invariabil, primim stropul de magie. La primul nostru somn în patul de acasă, sosesc în vis şi ne picură pe pleoape stropul de magie fără ca nimeni sa ia seama şi să ştie de minunea întâmplată. Cât suntem copii, folosim aceasta magie doar cu ochii, transformând totul în jurul şi mintea noastră. Însă pe măsură ce creştem, magia este destinată să coboare în inimă. În acest moment ne stă în putere să înfăptuim lucruri magice. Cu o singură condiţie: să credem cu adevarat ca deţinem stropul de magie. Altfel totul se anuleaza şi devenim doar nişte oameni crescuţi mari. Nimic extraordinar.
Şi asta imi aduce aminte de o poveste de Crăciun în care un băieţel începea să se îndoiască de magia Crăciunului. De existenţa Moşului Crăciun. Orgoliul vârstei lupta să se instaleze şi să anihileze orice fărâmă de credinţă în tot ceea ce însemna această sărbătoare. Numai că întamplarea face ca Moş Ajun să îi aducă în dar micuţului nostru personaj, un vis minunat în care ajunge să vadă cât de adevarată este acea lume. Ajunge să îl cunoasca chiar şi pe Moş Crăciun şi să primească în dar un clopoţel care odată mişcat facea să se audă sunetul magic de sărbătoare. Odată trezit, băiatul fuge sub brad să îşi descopere cadourile şi culmea, găseşte printre ele fix clopoţelul din vis. Părinţii, părtaşi la momentul de fericire, se minunează şi ei de micul cadou apărut din senin însă când încearcă să asculte sunetul zglobiu al clopoţelului, nu pot auzi nimic. De ce? Pentru că nu mai credeau.
Adevărat, nu este uşor să ne păstrăm credinţa în magie, cu atâtea lucruri în jurul nostru care ne răpesc din bucurie. Dar am putea să ne gândim aşa. Dacă noi credem şi ea există avem totul de câştigat. Iar dacă se întâmplă să ajungem la concluzia că nu există, nu avem de nimic de pierdut.
Şi această magie se manifestă de fiecare dată când reuşim să dăm celorlalţi un motiv pentru a se bucura de viaţă. Este puterea noastră ascunsă de a lupta pentru inocenţa copilului din noi. Lăsaţi facturile, legile fizicii şi ratele la orice. Acestea sunt făcute pentru partea noastră raţională. Însă noi nu avem în structura doar aşa ceva. Pentru a fi oameni compleţi, avem nevoie să ne hrănim şi partea emoţională, partea magică.
Şi ştii ce este minunat cu acest strop de magie? Faptul că el nu dispare niciodată. Are garanţie pe viaţa. Stă undeva pitit în interiorul nostru şi aşteaptă să îl aducem la viaţă crezând în el.
Şi niciodată nu este prea târziu.

(text realizat pentru revista City express, revista a farmaciei City Pharma)