Citind Rostul lumii – o carte de calatorie pe care pur si simplu o savurez pagina cu pagina – am dat peste un discurs electoral pe care nu ma pot abtine sa nu il reproduc aici. Personal nu ma intereseaza politica si incerc sa nu bag in seama minciunile, balbaielile si aberatiile atat de frecvente, mai ales in aceasta perioada. Dar oricat m-am ferit de televizor sau alte intrumente de tortura intelectuala in masa, nu am putut sa nu aud ca au inceput campaniile electorale. De aceea m-am gandit sa impartasesc cu voi acest fragment. A se nota ca este vorba de Iranul anilor ‘50. Cat de departe si cat de aproape totodata!

Enjoy!

“…batranul M… fusese reales intr-un targ din tinutul Ghilan, unde poseda ceva pamant. Il lasase pe tanarul sau adversar – un institutor de extrema stanga – sa le vorbeasca primul taranilor adunati in piata, sa infiereze coruptia de la Teheran si rapacitatea arbabilor, sa promita marea cu sarea. Cand i-a venit randul, batranul s-a multumit sa adauge: “Ceea ce ati auzit e cat se poate de adevarat… eu insumi nu sunt un om prea bun. Dar ma cunoasteti; va iau putin si va apar de cei mai lacomi decat mine. Daca acest tanar e atat de cinstit pe cat spune, atunci nu va sti sa va apere de cei din capitala, este evident. Daca nu e cinstit, amintiti-va ca e abia la inceputul vietii si are sacii goi; eu sunt la capatul ei, iar sacii mei sunt plini. Cu cine riscati mai putin?”

Taranii au gasit ca vorbea cu intelepciune si l-au votat.”

Nicolas Bouvier