Am fost educata si crescuta in curatenie. Am fost invatata ca oglinda unei case nu e poarta sau zugraveala de afara ci baia si bucataria. De aceea nu voi putea niciodata tolera sau intelege murdaria in aceste doua locuri. Cu atat mai mult cu cat extrapolez teoria asta de bun simt la imaginea unei tari.

Ma intreb cat ii mai ia Romaniei sa se ingrijeasca de acest aspect? Cat timp trebuie sa mai treaca pentru a ne educa – atat cei mari cat si cei mici – in a avea si a pastra o curatenie necesara in acest loc.

Problema pleaca in primul rand, ca toate problemele, de jos in sus, de la utilizator. Romanul se suie cu picioarele pe colac. Romanul tinteste prost, pe colac, si nu sterge. Tot el e atat de delicat incat nu ar pune de nici un fel mana pe un obiect atat de dezgustator cum e peria. Asa cum nu s-ar apleca, doamne fereste, sa ridice hartia folosita care a nimerit – bineinteles fara vointa lui – pe jos.

Spre vesnica cinstire a lui Caragiale, in toaletele cele mai de fitze sau chiar si in cele din cadrul unor mari companii, am intalnit cele mai creative si mai haioase mesaje. Nu ma apuc sa le reproduc aici dar pot sa ma intreb, asa in van, de ce e nevoie de ele. Vorbim de oameni care se imbraca in costume scumpe de marca si poarta pantofi de sute de euro, oameni care au pretentii si masini scumpe (macar de serviciu daca nu personale) – oameni care au nevoie de instructiuni de cum se trage apa sau cum se foloseste peria. Ciudat? Nuuuu, tipic romanesc.

Tot tipic romaneasca este si mentalitatea conform careia “nu facem nimic mai bine pentru ca tot nu respecta nimeni”.  Ajungem astfel la nivelele de sus: cei care ar trebui sa se ocupe de asta in locurile in care chiar ne expunem public si cei care ar trebui sa educe.

Dau un exemplu din prima categorie: benzinariile. Nu gasesti in acestea mai mult de una sau doua toalete / sex. Oare e atat de imposibil de pastrat curatenia? E atat de greu sa se asigure macar un dispozitiv mic cu spirt sau dezinfectant? Ca sa nu vorbesc de hartia igienica… de a carei absenta te trezesti surprins in cele mai neplacute momente. Nu vreau sa dezvolt mai mult si nici sa povestesc de toaletele din benzinariile nemtesti, unde miroase a flori de camp si uneori se aud pasarele cantand. Stiu ca nu toate tarile exceleaza la asta asa ca mai trec cu vederea.

Revin la a doua categorie, cea mai importanta pentru sansa de a avea macar generatii viitoare mai educate: scolile. Am vizitat ieri doua scoli: una mare, una mica. Ambele aveau pe palier maxim doua bai: una pentru baieti, una pentru fete. Maxim 10-12 toalete in total de tinut curate. Am inteles ca nu este igienic sa te asezi pe colac, dar de la asta pana la a nu pune deloc colace si capace mi se pare o diferenta cam mare. De ce nu se practica in acest caz toaleta turceasca? Se stie avantajele acesteia, daca nu, rog pe cineva sa imi explice ce face un copilas de 6-7 ani aflat in fata unui vas de ceramica rece si inalt. Nici macar sa se suie pe el nu poate. De ce nu se pot pune niste colace, educa niste minti care sunt inca dispuse sa invete, asigura masuri de curatenie suplimentare (revin, un simplu dispozitiv cu dezinfectant si instructiuni zilnice ar face minuni). Se face asa ceva si nu stiu eu? Nu cred. Imaginea acelor toalete din scoli ma urmareste inca… credeam ca imi voi trimite copilul la scoala nu la cazarma.

Speram ca dupa atatia ani sa vrem macar sa schimbam ceva. Ei bine, m-am inselat! Va rog sa ma iertati, dragi tovarasi si pretini, ca am indraznit sa gandesc in alta limba.