Poveşti şi ilustraţii care spun poveşti

Plăcerea de a citi se deprinde din copilarie

Cărtile au un rol foarte important în dezvoltarea şi educarea copiilor. Ele îi ajută să işi dezvolte imaginaţia, vocabularul, memoria, cultura generală, ca să numesc doar câteva avantaje. Independenţa şi abilitatea de a lua decizii se poate şi ea insufla lăsând copilul să aleagă ceea ce îi place dintr-o librărie sau ceea ce vrea să citească la culcare, din biblioteca personală. Iar relaţia afectivă cu părinţii are de câştigat, prin micul ritual zilnic, constituit de lectura unei poveşti, seara, la culcare. Sau două: “Hai mai citim încă una mami, te rooog!”.

Cel mai important însă este că micul ascultător de astăzi va fi cel care, când va creşte, va găsi plăcere in lectură. Depinde doar de părinţi şi este foarte uşor. Măcar jumătate de oră împreună cu voi, în fiecare zi, şi există şanse mai mari să nu suferiţi în anii de şcoală, când veţi vedea cât de greu concurează o carte cu jocurile de pe computer sau cu căscatul gurii la televizor.

Poveşti si ilustraţii care pun imaginaţia la lucru

Noi ca adulţi suntem mult mai pretenţioşi in ceea ce priveşte cărţile pe care le alegem, apreciem cu ochi critic sau laudativ ilustraţiile sau textul, ne supărăm – pe bună dreptate – când găsim greşeli de limba română în cărţile pentru copii. Copiii noştri, dacă nu au ajuns la vârsta la care să citească, nu au aceste probleme. Ei sunt deschisi la orice fel de ilustraţie, bucurându-se în mod aproape egal de un desen în creion, de o schiţă stângace făcută de mama sau de o ilustraţie elaborată ce aproape că nu poate fi deosebită de realitate.

Totuşi eu sunt de părere că ilustraţia ar trebui, indiferent de maniera în care este realizată, să spună la rândul ei poveşti, să fie complementară textului, adăugând fantezie şi punând imaginaţia piticului la lucru. O astfel de carte, pe care şi eu şi fetiţa mea o iubim la fel de mult, este: Poveşti cu iepuroaica Martha B. Rabbit

Poveşti simple, ilustraţii încântatoare – şi lumea fanteziei se deschide

Iepurica Martha si pisicuţa Tabita locuiesc la poalele mărului falnic. Împreuna ele au grijă să facă aprovizionarea pentru iarnă, salvează căprioarele de foame, adăpostesc în casuţa lor elfi şi şoricei, o ajuta pe Daphne, răţuşca cea uitucă, să aibă grijă de bobocei sau le dau unor şoareci hoţomani o lecţie de bunătate şi generozitate.
Poveştile sunt spuse tacticos, cumpătat, şi aproape că simţi cum te cuprinde căldura unui şemineu englezesc. Autoarea textului si desenelor, Shirley Barber, originară din Anglia, a iubit de copil ilustraţiile în care putea sa se piardă. Reuşeşte acum să ofere acelaşi sentiment celor care au bucuria de a-i citi poveştile, dezvăluind încet, în imaginile sale pline de fantezie, detalii pe care le descoperi si re-descoperi cu încântare.

In plus, volumul de poveşti despre care vorbesc are şi un CD. Rămân la ideea că pentru copil vocea părinţilor săi este cea mai importantă însă puteţi uneori să vă răsfăţaţi, să vă stracuraţi pe întuneric în patuţul copilului şi să ascultaţi impreună vocea caldă a Cameliei Marga Poenaru, depănând frumoasele aventuri ale Marthei B. Rabbit.

Acest articol a fost publicat si pe bookblog.ro