RSS
De cateva luni oscilez intre a scrie sau a nu scrie acest anunt. Intre a lua o decizie si a spune pe bune sau a ramane tacuta si ambigua pe veci.
Am luat o decizie si aceasta este prezentata in “necrologul” de mai jos:
Cu profunda durere in suflet si cu lacrima de rigoare la colt de ochi, va anunt ca ID Studio s-a stins din activitate. Nu e mort si ingropat de tot – sa zicem ca a fost imbalsamat si pastrat spre nemurire sau spre alte activitati ce nu mai au a face cu vechiul spirit. Criza l-a luat la ea cand era inca atat de tanar! Forma sa juridica ramane insa printre noi, pentru a-si plati cu obisnuita si tampita sa constiinciozitate taxele, impozitele si ratele ce-l vor urmari pana pe lumea cealalta, amin!
Ce voi face mai departe?
1. Voi incerca sa disec fara mila greselile unui anteprenor, adica voi scrie despre incercari, sperante, esecuri, ezitari umane sau erori puerile, in general problemele unui visator gresit aruncat cu capul inainte in jungla din Romania.
2. Voi invita toti fostii colegi si colaboratori ai agentiei sa isi spuna propriile amintiri si impresii. Dupa bunavointa, dispozitia, timpul si o-o-le fiecaruia, voi publica pe blog pareri reale de angajati. Acele pareri pe care poate nu am avut niciodata puterea sa ni le spunem „face to face” . Dar si acele amintiri comune de care vom rade ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Sunt curioasa daca vor fi amatori …
3. Voi respinge cu scuzele de rigoare si speranta de a fi iertata:
- cereri venite de la clienti inactivi de mai bine de 8 luni, privind furnizarea sau modificarea de fisiere sau documente. Tot ce s-a lucrat si finalizat in agentie a fost predat intr-o forma sau alta la vremea lui.
- cereri de cost – la care oricum nu primesc raspuns sau feedback
- cereri de proiecte de orice fel.
4. Ma voi ocupa, bineinteles, de noul meu proiect, LumeaMare, dar si de acest blog care va ramane, asa cum a si devenit, un jurnal personal de idei.
Si acum poezia de Oscar (nu, nu cainele meu, ci ala cu statuia):
Multumesc tuturor celor care m-au cunoscut si crescut ca om de publicitate timp de 14 ani de zile, multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape si la bine si la greu in ID Studio in ultimii 7 ani de zile, multumesc incompetentei din marketing-ul romanesc care mi-a sapat la radacina nervilor atatia ani, multumesc crizei si conjuncturii nefericite pentru faptul ca am inteles, in sfarsit, ca nu vreau sa fac asta pana mor! Si serios vorbind, multumesc sotului care m-a inteles si sustinut in toate incercarile si pasiunile mele!
„This is it”, sau in varianta locala, cam asta fu’!
PS: Ideea cu cartile de vizita pe creioane i-a venit intr-o zi minunata lui George. Pornind de aici am ajuns la prezentarea site-ului, cel care cuprinde portofoliul recent, daca mai poate fi numit asa. Nu visam pe atunci ca vom crea si o imagine cu un creion rupt – by the way, merci pentru idee Hera! Aceasta imagine ar fi trebuit sa slujeasca invitatiei la un soi de praznic, o chermeza destinata sa adune cat mai multi dintre cei care au fost membri intr-o echipa deosebita, o adunare in care sa cinstim cu lacrimi de ras memoria a ceea ce a fost ID Studio.
Nu am reusit sa ma ocup dar ideea imi place in continuare. Asadar… aprindem lumina si ne organizam? 
Monday, 23. November 2009
Cum de obicei la praznice si pomeni veselia e mai mare ca la nunta, in ciuda motivului trist care i-a strans pe toti acolo, de ce nu?
PS. facem si coliva?
Monday, 23. November 2009
Facem si coliva daca asa “se cade”. Si subscriu la partea cu veselia, asta e si ideea.
Ii rog pe toti cei care citesc acest articol sa il dea mai departe catre fostii colegi, imi lipsesc cateva contacte, asa ca am nevoie de ajutor!
Monday, 23. November 2009
ma inscriu si eu la praznic… avand in vedere randul de nopti petrecute online cu voi..voi munceati si eu aveam alarme care sa ma trezeasca sa vad ce ati lucrat….
roxana – felicitari ca ai inteles ca nu vrei sa faci toata viata asta..eu incerc sa imi invat lectiile si ca de fiecare data, imi dai teme de gandire.
dar hai sa nu ii mai zicem inmormantare..nu putem sa il rebranduim? petrecere de divort stiu ca e luat, dar suna tare
Monday, 23. November 2009
he, he, nu e rea ideea!
Da’ stii, nu au fost motive sa divortam, tocmai asta e! Ar avea cu totul alt sens. E usor lugubru dar asta e, s-a dus
Monday, 23. November 2009
Maaai… Ce trist, si ce pacat… Dar nu vreau sa ma gandesc la asta. Tu ai o idee buna cu “sarbatoritul”, pentru ca – la urma urmei – mizeriile astea (gen criza) ne obliga sa vedem lucrurile mult mai clar, si faptul ca ai inteles ca nu asta e ceea ce vrei sa faci “pana mori” e de fapt o revelatie pe care multi nu o au intr-o viata intreaga. Si asta merita sarbatorit. Asa ca bafta in continuare, esti / sunteti / oameni tare talentati, si va urmaresc cu mare drag (pe bloguri, prin LumeaMare)…
Imi pare rau ca nu pot sa ma alatur alaiului la praznic, dar ridic un pahar pentru voi de-aici, si va doresc un drum mai putin abrupt si mai placut in anii care vin! Imi amintesc cu mare drag de timpul cand am colaborat cu ID Studio (pentru cateva secunde!), dar astazi, in loc sa ma intristez, aleg sa ma bucur pentru voi, pentru ceea ce vine – noroc!
A.
Monday, 23. November 2009
Subscriu si eu la idee … la cea cu intalnirea
) “Energie” pentru lumina gasim noi sigur. Deci pe cand?
P.S. Din pacate “80″ era inchis ultima oara cand am trecut pe acolo
Tuesday, 24. November 2009
ultimul stinge lumina?
ai dreptate georgele !
Tuesday, 24. November 2009
Vin si eu!
)
sa vin cu sotul meu alaturi, asa cum te-am obisnuit de la interviu?!
glumesc, o sa vin singura.
ar fi tare intr-un weekend sau intr-o vineri sa putem sta pana tarziu!
va pup pe toti
Wednesday, 25. November 2009
imi pare tare rau si ma intristeaza tare, tare, tare acest anunt. Roxana, a fost un an in care multi dintre noi am renuntat la ceva… nu-i nimic, zic eu – chiar daca pot parea deplasata… avem atatea de facut! universul nu moare, se transforma, deci,
UN NOU INCEPUT. cred ca ce am invatat noi ca inseamna “advertising” ramane un vis frumos si greu de materializat. ramane in noi, noi suntem agentia. colegii nostri sunt prietenii nostri. Roxana, cand am inceput la ID Studio asa gandeam, asa era la ID. Mergeam la serviciu cu gandul ca ma vad cu niste prieteni sa facem treaba. asta era atmosfera, mai tii minte? 
si Sisi… si mesele de la pranz si cafeaua cu aroma de scortisoara (cea pe care o cumparai tu nu stiu de unde ca n-am retinut niciodata si si acum ma mai gandesc la aroma ei). abia astept sa ne vedem la marea intalnire