Fie chiar şi mâine..

E deja obişnuit, mai ales după anul acesta ciudat, să ne urăm un an mai bun. Asta îmi doresc şi pentru mine şi pentru toţi cei pe care îi cunosc sau mi-au fost alături.

Anul acesta mi-a dovedit un lucru: oricât de filosof ai fi, nu poţi controla totul, nu poţi face ca lucrurile bune să se întâmple doar pentru că aşa crezi tu sau pentru că aşa te ghidează energiile tale pozitive vs. negative şi alte poveşti. Tot ce poţi controla este felul în care încasezi momentele mai puţin plăcute. Felul în care zâmbeşti şi mergi mai departe, chiar şi după o porţie sănătoasă de plâns.

Vă doresc de aceea să treceţi cu bine şi peste încercările anului viitor, să vă păstraţi puterea de a visa şi de a lupta, să nu uitaţi ce aţi învăţat anul acesta: că lucrurile simple sunt la fel de importante şi de frumoase. Şi că ele râmân, oricât aţi pierde pe alte planuri. Şi că putem râde oricând, nimeni nu ne poate lua acest dar.

Anul va fi astfel mai bun, oricâte provocări ne va rezerva.

La mulţi ani cu multă veselie!

DECI nu am avut colivă. Dar am înţeles de la Ina că în Ardeal nu se face colivă aşa că nu e bai. Dar am avut pui la rotisor. Mulţumită Alexandrei care şi-a adus aminte de aventurile noastre culinare, eheeee, frumoase timpuri.

Paranteză: aş fi vrut să pun acum caricatura cu noi în exerciţiul funcţiunii, dar tocmai am constat că documentul în care s-a aflat nu este în arhivă. Nu mai sunt sefă aşa că nu mai am ce spune dar vă rog, daca are cineva originalul sau măcar jpg-uri cu agenda noastră îl rog să mi le dea şi mie. Închid paranteza.

Şi am avut şi poze. De care am râs cu lacrimi. Misiune îndeplinită. Nimeni nu a plâns, nimeni nu s-a plâns (pfui, am scăpat şi de asta).

Ne-au onorat cu prezenţa foşti membri recenţi sau mai puţini recenţi ai echipei, pe care m-am bucurat enorm să îi revăd. Cei care au fost sunt:

George, Cristina, Alexandra, Cristi, Nania, Biggy, Ina, Marian, Raluca – pe care am scos-o cu forţa din cadă şi a ajuns la spartul targului. Şi eu, Roxana, de la început până la stinsul luminii

Puţini dar buni. Si vă rog sa observaţi ce fete frumoase am avut în echipă!

Mulţumim lui George, care ne-a făcut poze, din care pun aici o selecţie.

Mulţumesc personal tuturor celor care au venit sau care au fost alături de noi, măcar cu gândul.

Şi promit ca aceasta să fie doar începutul. Urmează poze din trecut – cine are ceva împotrivă sa ridice acum mâna sau să tacă pe vecie – şi alte astfel de aşa zise “pomeniri”

La revedere ID Studio. Pardon, am vrut să spun la revedere

Oricat as fi vrut sa nu mai scriu despre lucruri negative, tara asta se straduie din rasputeri sa imi dea motive sa ma minunez si sa simt nevoia, la aproape fiecare pas pe care il fac, sa imi exprim “recunostinta”.
Hai sa vorbim azi despre ORDINELE de la Sala radio.

Mi-a dat Dumnezeu un copl talentat si cantator. Mi l-a dat din nefericire in Romania, tara in care va trebui sa suportam multe ca sa il ajutam sa isi urmeze talentul si pasiunea.

Sunt acum la Sala radio, locul in care am vreo doua ore de pierdut, cat timp ea e la repetitie.
Nu discut interdictia de a trece de usa, ma gandesc ca orice parinte sau bunic are potential de terorist. Bine macar ca exista un hol in care sa putem sta. Nu si suficiente scaune, ceea ce ma duce la urmatorul “ordin”.
Exista o terasa cu mese si scaune, loc berechet sa stai 2 ore, sa bei un suc, sa citesti o carte. Dar NU, magazinul e deschis doar in timpul saptamanii si doar pana la ora 17. Repetitiile noastre sunt seara. Sau sambata. Deci e gol. Ba nu, deci e interzis. Ca asa spun ordinele. Sala respectiva e goala, nu ai ce sa furi, poate doar scaunele, ceea ce ar fi oricum imposibil, ar trebui sa treci pe langa paznic. Dar acesta striga la tine ca nu ai voie in timp ce el personal sta bine merci pe propriul scaun.
Sa trecem acum la regulile de bun simt. Ma uit la singurele scaune libere din zona “permisa”. Sunt aproape de usa de la care intra frigul de afara, iar cativa oameni au umplut locul cu fum. Exista un afis mare care spune ca e interzis. Credeti ca paznicul se ridica sa le spuna ceva? Dimpotriva, se uita la mine ca la o nebuna cand ii atrag atentia.
In final, daca in cele doua ore ai cumva nevoie la toaleta poti sa iti iei gandul. Nici acolo nu e voie. Nici nu ai alta optiune prin zona. Ce poate sa faca o biata bunica in acest caz?

Si uite asa se construieste civilizatia unei tari. Cu ordine (in sensul de comenzi) si lipsa de bun simt. Doar nu credeam ca am evoluat cumva…

Nu-mi place că trebuie să scriu astfel de lucruri la mine pe blog. Sunt o persoană pozitivă care rar se supără. Dar şi atunci când mă supăr nu mă pot abţine să nu mă exprim. Aşa că haideţi să vă povestesc cum decurge în România un dialog cu un provider de hosting care, după cum veţi afla, nu are ca scop să se împrietenească cu mine . Şi eu care ma credeam pe haifav!!!

Redau aici întreaga discuţie.

Primesc mail de la provider, in care mi se cere următorul lucru

Mail provider

“Avem rugamintea sa actualizati datele dumneavoastra de contact (din interfata site-ului). [... alte informaţii legate de modificarea modificarea propriilor lor date bancare pe care nu vreau să le trec aici] Neactualizarea datelor de contact ne poate pune in imposibilitatea rezolvarii unei probleme in timp util si poate duce la suspendarea serviciului dumnevoastra fara o notificare prealabila.
Va multumim.”

Mă uit, mă prind că ăsta e un mail din acela trimis la pachet la toţi şi mă întreb ce vor de la mine (eu care am datele corecte pe acolo) şi de ce mă ameninţă cu suspendarea serviciului într-un mail care, de fapt, nu mă priveste.

Drept care mă supăr şi scriu următoarele:

Mail eu

“Datele noastre de contact sunt aceleasi, mi se pare absurd sa primesc mesaje de acest gen, mai ales partea cu “Neactualizarea datelor de contact ne poate pune in imposibilitatea rezolvarii unei probleme in timp util si poate duce la suspendarea serviciului dumnevoastra fara o notificare prealabila.”

Am platit pentru furnizarea acestor servicii. Daca aveti nevoie de ajutor va stau la dispozitie dar mi se pare neprofesionista abordarea.”

Ok, e tarziu, sunt obosită, poate nu m-am exprimat prea diplomat. Aşa că palma mi se întoarce înzecit:

Mail provider

“Buna

Usurel cu abordarea.

Daca datele de contact nu corespund( nr de telefon, adresa de email) nu va putem contacta in caz de probleme.

Doriti sa fiti in contact cu noi in caz de probleme( atac informatic, hack, flood) sau doriti sa actionam unilateral.

Doare sa va verificati datele de contact? In interesul ambelor parti?

Cu stima”

Sper că aţi observat şi voi diferenţa dintre acel “bună” de la început şi finalul plin de stimă. Nu ştiu cum aţi fi reacţionat voi dar e clar că sunt şi mai obosită ca ieri şi că mă deranjează aşa un răspuns.

Mail eu:

“Buna!

Vad ca te-a durut pe tine mai rau “abordarea” mea. Da, nu m-a durut mana sa adaug o persoana de contact, chiar daca aceasta mai aparea in “detalii cont” cu toate datele necesare.

In primul rand din mesajul vostru nu se intelege si nici acum nu sunt convinsa ca asta ati vrut sa fac. E de datoria voastra sa va exprimati asteptarile mai clar; un “actualizarea datelor de contact” nu inseamna mare lucru, mai ales cand stii ca le-ai mai trecut odata acolo. Pana la urma ce trebuia facut? Verificat? Adaugat? Ce anume?

In al doilea rand, chiar daca nu ma duce capul prea bine, inteleg utilitatea acestor date. Da, doresc sa fim in contact dar repet, datele erau corecte si disponibile; nu vad de aceea de ce sa fiu “amenintata” cu “suspendarea serviciului dumnevoastra fara o notificare prealabila”.

In al treilea rand ai noroc ca nu ai nimerit o persoana mai scortzoasa cu mesajul de mai jos, e riscant sa abordezi asa clientii. Chiar daca si eu am fost nervoasa si destul de directa in mailul pe care l-am trimis, am incercat sa pastrez o minima politete.

Acum ca ne-am lamurit putem reveni la un ton normal? Cel putin pana ne cunoastem personal si ne imprietenim?”

Vă las acum să vă delectaţi cu bomba finală:

Mail provider:

“Stimata doamna

Inca nu ne cunoastem suficient  ca se ne tutuim.

Asta legat de politete.

Faptul ca raspundeti “nervoasa si direct” iar acum continuati nu ma priveste in mod deosebit.

Ati avut de raspuns unei cereri de ACTUALIZARE.

Rog respectos sa cautati cam ce inseamna actualizare.

Si da, daca din nefericire, contul dvs este hackat sau sub atac informatic si nu avem posibilitatea de a va contacta urgent, va vom suspenda  serviciile conform ToS

Va sfatuiesc sa aveti abordari de acest gen unde doriti dvs.

Dar nu aici.

Nu intru in detalii dar va sfatuiesc sa cititi cu atentie Termenii si Conditiile de utilizare a serviciilor.

Din nefericire pentru dumneavoastra scopul meu nu este de a ma imprieteni cu clientii ci de a le oferi servicii de calitate.

Eventuale discutii ulterioare puteti sa le aveti prin intermediul ticketelor de suport, tot conform ToS.

Unde eventual va veti putea imprieteni sau cunoaste mai bine cu unii din angajatii firmei ( va asigur ca sunt prietenosi, a fost un criteriu cand am facut angajari)”

Notă: în termeni si condiţii scrie că “Orice abuz catre personalul nostru sau catre administratorul retelei noastre, limbajul neadecvat sau orice lucru pe care noi il consideram ofensator poate conduce la suspendarea contului clientului, inchiderea definitiva fara o notificare prealabila si fara rambursarea sumei platite pentru pachetul contractat.”

Deci mă duc si cer ajutor la colegii mai prietenoşi. De la care primesc, într-un final glorios, mesajul aşa cum ar fi trebuit exprimat de la bun început. Şi care ar fi scutit toţi nervii de mai sus, de ambele părţi.

“Mail-ul primit de dumnevoastra a fost trimis tuturor clientilor nostri pentru actualizarea datelor de contact. Ce inseamna acest lucru : in clipa cand ati devenit client dumnevoastra ca sa va inregistrati la noi pe site ati trecut anumite date de contact : numar de telefon, adresa de mail etc. In cazul in care acestea s-au schimbat avem rugamintea sa le actualizati, de exemplu daca v-ati schimbat numarul de telefon sa intrati la noi pe site, sa va logati ca si client si sa modificati numarul de telefon. Daca acestea sunt valide totul este in regula.
Daca mai aveti nelamuriri avem rugamintea sa ne contactati.”

Mulţumesc! De lămurit m-am lămurit, acum aştept să văd dacă mi se va suspenda contul pentru limbaj neadecvat!

Astăzi am fost la Launch 48. Spun că am fost nu doar pentru că s-a terminat ziua ci şi pentru că nu voi mai merge mâine. Motivele sunt mai multe şi îmi pare sincer rău că a trebuit să iau aceasta decizie.

Nu sunt decât două variante care îmi pot justifica alegerea: ori nu am înţeles eu bine ce se aşteaptă de la participanţii la eveniment, ori nu am înţeles despre ce e vorba în general. Deci până la urmă nu am nici o scuză…

Totuşi, ca să merg până la capăt cu ideea, hai să vă povestesc ce am aflat eu astăzi. Sunt un veteran în advertising dar un începător în tainele internetului, aşadar aveţi de a face cu un punct de vedere nu şi cu pretenţia că am dreptate.

1. La rece

- dintre ideile prezentate puţine, foarte puţine, au ieşit cu adevărat în evidenţă. De la nişte oameni tineri într-o ţară în care internetul e şi el încă tânăr mă aşteptam la mai multă creativitate şi originalitate, la mai mult curaj;

- ne place să credem că avem idei geniale şi suntem atât de încrezători încât pur şi simplu nu verificăm. E cumva garantat în stele că nimeni înainte nu  a mai născocit aşa ceva înainte de noi?

- ni se pare firesc să ne apucăm de detalii înainte de a stabili fundaţia, fărăa  face un proiect sau a şti măcar cine e arhitectul şi cine e constructorul;

-nu ştim să lucrăm în echipă, nu ştim să organizăm o echipă, nu ştim să delegăm şi să ne formulam aşteptările;

- ne aruncăm cu capul înainte cu o lejeritate demnă de invidiat. Suntem gata să ne lansăm afaceri fără să ştim diferenţa între slogan sau poziţionare, fără să stabilim nişte obiective şi fără să identificăm un public ţintă. Credem pur şi simplu că toată lumea va iubi, de la sine, ceea ce vom face.

La cald

- ideea Launch 48 este foarte bună şi mă bucur mult că a ajuns în Romania. Este o oportunitate excelentă pentru cei care îşi doresc să testeze o idee, să vadă dacă aceasta este fezabilă, dacă poate convinge, dacă are toate ingredientele pentru reuşită.

- organizatorii şi mentorii au oferit toate condiţiile şi ajutorul lor – pentru cei care au avut urechi să asculte, iar cadrul în care evenimentul se desfăşoară e fără reproş.

Felicitări organizatorilor NetCamp şi să sperăm ca în timp să mai creştem şi să putem face faţă mai bine la astfel de provocări!

PS: Am fost anteprenor şi am făcut la rândul meu greşeli. Îmi este greu să le văd repetate dar îmi doresc mult ca toţi cei pe care i-am cunoscut astăzi să aibă parte de sfaturi bune şi de realizarea cu succes a proiectelor lor! Şi să aibă puterea să o ia de oricâte ori de la capăt, dacă va fi nevoie, până când vor găsi calea bună!

Moş Nicolae e pe drum. Ca să o citez pe fetiţa mea, cine ştie cât drum mai are încă de făcut, o fi acum prin Grecia… sau Austria… sau Croaţia… Nici o grijă, până la urmă va ajunge şi la noi, la ce am văzut astăzi prin magazine sunt absolut sigură de asta.

Aş vrea să pot să îl conving pe Moşul să aducă ceva unic pentru toţi cei pe care îi cunosc. Şi nu mă gândesc la dulciuri sau jucării.

Iată ce mi-aş dori să găsiţi dimineaţă în ghetuţe:

Credinţa într-un vis – nu împlinirea lui, nu mă înţelegeţi greşit. Ci acea putere care să vă facă să luptaţi pentru a vă împlini o dorinţă mai veche, pe care poate că aţi ignorat-o, aţi uitat-o sau aţi crezut că nu poate deveni niciodată realitate. V-aţi înşelat, mâine în ghetuţe veţi descoperi că se poate.

Un gând bun – de la cineva sau pentru cineva. E cel mai frumos dar pe care îl puteţi avea. Nu vă uitaţi la ceea ce aţi primit, nu vă supăraţi că partenerul / partenera a uitat din nou ce gusturi aveţi, încercaţi să vedeţi mai departe.  Ceea ce contează este gândul care a însoţit gestul. Răspundeţi la fel şi vă veţi simţi răsplătit.

O porţie de râs – cu instrucţiunile necesare de folosire. Pentru momentele în care vă enervaţi, pentru momentele în care aţi fost jignit sau, mai rău, ignorat şi pentru multe alte situaţii, citiţi voi ce scrie acolo şi spuneţi-mi şi mie!

O porţie de seriozitate – pentru a înţelege şi a nu trata cu neglijenţă lucrurile care contează cel mai mult în viaţa voastră: părinţii, copiii, partenerii de viaţă, pământul, în general toţi cei a căror soartă depinde mai mult sau mai puţin şi de voi.

Am crescut mari şi pretindem că ştim că Moş Nicolae nu e decât un simbol, o tradiţie. Nu uitaţi că atât timp cât aveţi puterea să faceţi altora cadouri, fie ele şi sub forma unui gând, voi sunteţi Moş Nicolae. Şi lăsaţi-mă să cred că sunteţi reali

Gata, la nani, Moşul vine doar la copiii cuminţi care dorm!

Mi-a plăcut mult felul în care a fost gândită cartea “Ghidul Optimistului / Ghidul Pesimistului”. O colecţie de gânduri şi citate, poţi să o începi de la ambele coperţi, jumătate fiind optimistă, jumătate pesimistă (şi trebuie să o răstorni ca să o citeşti). Ca în orice colecţie de citate, găseşti texte amestecate: unele merită citite altele poţi să le sari liniştit pentru că nu înseamnă mai nimic. Avantajul e că o poţi deschide, din când în când, la orice pagină. Depinde doar de cum se vede la tine paharul în acel moment: jumătate plin sau jumătate gol.

Nu intenţionam să fac o recenzie a cărţii ci să pun un citat pe care l-am găsit şi care mi-a dat o perspectivă optimistă asupra omenirii:

“O privire aruncată asupra istoriei ne arată că oamenii devin mereu tot mai blânzi. În 1487, aztecii au sacrificat douăzeci de mii de persoane în răstimp de patru zile, viitoarele victime înşirându-se pe patru rânduri într-o coadă lungă de peste trei kilometri, pentru a li se smulge din piept inima încă vie. În secolul al XVI-lea, la Paris, oamenii se prăpădeau de râs la vederea unei pisici vii coborâte lent în foc şi arse de vie. Împăratul roman Nero folosea creştinii vii pe post de torţe umane care să-i lumineze calea spre arena circului. În diverse culturi, servitorii erau îngropaţi de vii, împreuna cu stăpânul lor decedat. În Borneo, un rafinament suplimentar cerea ca, pentru mai multă siguranţă, servitorii să fie bătuţi în cuie pe sicriul răposatului. Fără îndoială, violenţa încă abundă în lume, însă astăzi, cruzimea ca divertisment de masă ori în scop religios este aproape de dispariţie. Ştim acum mai multe şi ne aşteptăm să fim mai buni.”

Acum ma întreb, din perspectiva pesimistă: suntem cu adevărat mai buni sau am găsit modalităţi mai subtile şi mai perverse pentru a ne manifesta cruzimea? Voi ce părere aveţi?

Stiam eu ca am prieteni cu simtul umorului! In urma anuntului pe care l-am facut aici (ID Studio – the end) am reusit sa ne adunam si sa hotaram ca putem sarbatori chiar si evenimentele mai putin vesele. Felicitari si multumiri tuturor celor care s-au anutat ca vor veni!

Pun aici detaliile, in speranta ca vor ajunge cumva si la cei de care mi-a fost imposibil sa dau.

Data: sambata, 12 decembrie

Locatia: Verde Cafe, Str. Domnita Ruxandra, nr 15, sector http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8377&-7205

Ora adunarii: 19:00

Participanti/ invitati: toti cei care au fost sau s-au simtit parte din echipa ID Studio

Obligatii: 0 (zero)

Rugaminte: mi-ar placea ca fiecare dintre voi sa pregateasca o amintire. Aceasta poate fi ori o fotografie din perioada in care ai lucrat la ID Studio, ori o poveste… sau orice altceva crezi ca ar putea inveseli atmosfera.
Traditia in agentie a fost sa organizam un Secret Santa. Anul acesta este primul in care acesta nu se va mai tine. Mi-ar placea totusi sa aiba fiecare ceva de spus, sa aduca un mic cadou verbal sau in imagini pentru mica parte din viata pe care a petrecut-o in acest colectiv. Nu uitati totusi ca desi este un “praznic” vreau sa fie vesel, asa ca fara lucruri lacrimogene!

Vom avea proiector si laptop!

Va astept cu prezenta dar si cu sugestii pentru seara respectiva!