Am citit şi am susţinut de multe ori teoria care spune că atunci când îţi doreşti un lucru cu adevărat sigur reuşeşti. Că dacă ceri ţi se va da. Am aprobat zâmbind propoziţii de genul “Cand iţi doreşti cu ardoare ceva, întreg universul conspiră pentru a te ajuta să-ţi împlineşti dorinţa”. Ca tot omul (ca să nu zic românul) am omis faptul că dorinţa singură nu ajută la nimic – şi poate să îmi spune oricine că nu e aşa că nu îl cred. Trebuie să acţionezi, să faci ceva, să spui măcar lumii ce vrei sa realizezi.

După o perioadă de tăcere, în care m-am dedicat 100% proiectelor şi pasiunilor personale – care mărturisesc că mi-au ţinut mintea peste măsură de ocupată şi portofelul nepermis de gol – m-am hotărât şi eu să vorbesc, să cer. Măcar de dragul de a proba teoria şi de a vedea dacă cineva mă aude, dacă cineva poate să îmi răspundă.

Universule, eşti pe fază?

Aşadar îmi caut de lucru oameni buni! Urgent, adică grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare.

Pun un link aici şi la profilul meu pe care v-aş ruga să îl ignoraţi Asta pentru am abandonat postura de manager şi nu vreau să par “overqualified”.

Tot ce îmi doresc este să continui să scriu şi să trec de faza “pentru propria mea plăcere”. Pot acoperi subiecte diverse, pornind de la binecunoscuta pasiune pentru călătorii (LumeaMare) până la alte domenii care ţin de cultură, social, life, copii, comunicare, design, antrepreroniat şamd. Pot face orice altceva atât timp cât e vorba de proiecte part time, project based sau orice altă formă de program flexibil. Întrebaţi-mă, provocaţi-mă şi vă mai spun!

Şi dacă nu aveţi un proiect sau job, poate aveţi măcar un sfat, o recomandare, o idee. Pe bune că după aproape 8 ani de independenţă e destul de greu să te pui în postura de “aplicant”.

Gata, am cerut! Now what?

Spuneam aici ca nu este corect ca un copil sa creasca fara sa se bucure de ambii parinti. Spuneam ca nimeni nu trebuie sa paraseasca lumea pana nu lasa ceva in urma. De aceea m-am oferit sa vand orice pot, articole, pozele lui Alex, ba chiar, la cererea prietenei mele Alina, desene de amator – pentru ca asta sunt, un maaaare amator in acest domeniu.

Si iata inca o “creatie”, dupa care ma intorc la ce stiu eu mai bine sa fac.

Puteti sa luati imaginea, sa o vindeti, sa o trimiteti pe mail. Daca va aduna chiar si 10 euro eu voi fi multumita!

Fiti buni, fiti generosi!

Incurajata de succesul pe care l-a avut zana mea in campania de strangere de fonduri pentru Daniel Raduta, Petra s-a hotarat sa faca si ea o zana.

Iata zana mea

si replica

Despre Daniel Răduţă şi invitaţia mea la donaţii şi ajutor am mai scris când m-am scos la vânzare. Şi pentru că la noi în familie ce face stânga face şi dreapta, am zis că ar putea şi Alex să iasă la “vânzare”. Nu, nu vă gândiţi că îl dau de tot, ştiu ca e pasăre rară şi nu-l las să scape din mână nicicium. Însă pasărea asta rară – care e a mea, să se înţeleagă – face poze frumoase. Ideea a venit de la o prietenă, Loredana, care a hotărât să doneze nişte bani contra unor poze. Şi poate că se nimereşte să aveţi şi voi nevoie de o fotografie sau mai multe în perioada aceasta. Pe cât este posibil vom încerca să vă ajutăm şi nu vom cere decât să donaţi ceva în contul lui Daniel.

Găsiţi toate detaliile la el pe site: http://danielraduta.ro/

Daniel Răduţă. Un om ca toţi alţii, puteam fi eu, puteai fi tu. Într-o zi ai noroc şi câştigi un premiu la o tombolă. În altă zi ai noroc şi afli că ţi se va naşte un copil. Şi ştii că totul va fi bine pentru că cineva veghează, pentru că ţie nu ţi se poate întâmpla nimic rău, pentru că un copil are nevoie de ambii părinţi.

Putea fi un secenariu valabil şi pentru Daniel Răduţă, aşa cum este pentru mine. Dar, din nefericire, nu întotdeuna este aşa. Daniel a aflat că are leucemie acută limfoblastică. Şi de atunci scenariul vieţii sale s-a schimbat.

De astfel de destine afli zilnic, e vorba de copii sau de tineri, oricum părerea mea e că nu contează vârsta, fiecare are dreptul la viaţă şi se face o mare nedreptate. Dar nimeni nu poate greşi atât de mult încât să merite să plece din lumea asta înainte de vreme. Nu înainte de a lăsa ceva mai mult în urma lui, fie şi prezenţa în copilăria sau adolescenţa unui copil.

Din nefericire nu putem ajuta pe toată lumea. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm şi să nu mai facem nimic. Chiar şi susţinerea morală ajută. Asta dacă nu puteţi da bani, care oricum sunt extrem de necesari. Vă invit să urmăriţi povestea lui Daniel şi să vedeţi cum, cu ajutorul mai mic sau mai mare al unor Oameni va reuşi să învingă boala.

Nici eu nu sunt în cea mai roz situaţie acum. Nici eu nu voi putea dona o sumă considerabilă. Dar o voi face, atât cât pot. În plus am decis, inspirându-mă după multe alte exemple şi după faptele unor persoane extraordinare, care sunt Zânele (cum nu credeaţi că mai există Zâne?) să mă vând, nu pe mine ci pe ceea ce ştiu eu să fac mai bine.

Vă propun aşadar următorul scenariu din care nimeni nu va ieşi decât mulţumit că a făcut o faptă bună.

Voi îmi cereţi un articol pe orice temă, pentru a-l publica la voi pe blog, la voi în revistă, oriunde doriţi. Orice temă mai puţin fotbal, tehnologie sau IT – deşi domeniile respective ar fi cu adevărat o provocare pentru câteva articole pline de haz.

Eu ofer articolul  contra unei sume de bani, nu impun limite, mă bazez pe bunul simţ. Oricât peste zero va fi util pentru Daniel.

TOŢI banii pe care îi voi încasa vor fi donaţi pentru Daniel.

În final veţi reuşi să donaţi bani şi să aveţi şi ceva nou pe blog. Cum vi se pare?

Acum aştept propuneri …

PS: Pentru cine mă cunoaşte mai puţin, puteţi arunca un ochi la articolele semnate Roxana, atât pe acest blog cât şi pe LumeaMare

Dacă nu vă interesează prounerea mea, măcar anunţaţi mai departe şi rugaţi oamenii să facă ceva. Orice. Dacă aveţi alte idei sau obiecte la care puteţi renunţa pentru o licitaţie, spuneţi-mi / roxana (dot) farca (at) idstudio (dot) ro / sau trimiteţi un mail la zanarim (at) gmail (dot) ro.

Am povestit mai devreme cum face Petra când desenează şi cum ne surprinde de fiecare dată cu micile trucuri pe care le “fură” de la noi. Am uitat să spun că pentru ea desenul înseamnă:

- cea mai importantă ocupaţie când se trezeşte – uneori nu vrea nici pe ochi să se spele până nu face un desen mic

- cea mai importantă ocupaţie când vine de la gradi, cu greu reuşim să scoatem geaca şi căciula de pe ea în timp ce s-a aşezat deja la masă şi creionează ceva

- un mod de a-şi cere scuze, atunci când face vreo boacănă

- un mod de a-şi demonstra că e cea mai tare

- un joc preferat din cauza căruia ne-am apucat toţi din familie (ok, mai puţin bunicul) de desenat

Voi ce astfel de pasiune aveţi? Care să vă ajute în toate punctele de mai sus?

Ultimele ei desene m-au lăsat cu gura căscată. Priviţi detaliile (uneori acoperite stângaci de culoare), mişcarea, proporţiile. Ştiu că sunt mama ei şi implicit exagerez, dar e foarte frumos!

Balerine

Fetiţa din Bolt

Mica Sirenă

Portret de mami

Alta balerină, zână de data aceasta

Albă ca Zăpada

Scene şi personaje din Pinocchio

Căţeluluşa e şi ea balerină

sau are puteri, a se vedea puterea tornadei

iar mami mai merge şi la petrecere, se pare că doar atunci când e soare şi senin

La un moment dat Petra a văzut un blog de copil. Cu desene şi alte realizări. Normal, mi-a cerut un blog pentru ea, dar i-am explicat că îi fac aşa ceva numai după ce o sa fie capabilă să scrie şi să se ocupe singură de el. Până atunci însă, îi voi face plăcerea de a arăta lumii “creaţiile” ei în paginile acestui blog de idei

Asta pentru că eu cred în continuare ca noi adulţii avem mereu de învăţat de la copii. Chiar şi când vine vorba de desen. Petra nu accepta să primească indicaţii referitoare la cum să facă un desen. Nici ajutor. La început îmi făceam probleme, mă gândeam cum va accepta indicaţiile unei învăţătoare dacă pe noi nu ne lasă să îi dăm nici măcar o sugestie. În cele din urmă m-am prins cum procedează. Tehnica ei favorită este să te pună să desenezi alături de ea. Niciodată acelaşi lucru cu ceea ce face ea deja. Şi, în timp ce lucrează, trage cu ochiul. Observă tot şi imită. Data viitoare sau când nu eşti de faţă aplică ceea ce a “furat”. Care e lecţia? Că atunci când vrei cu adevărat să înveţi ceva ai destulă inspiraţie în jur. Totul e să ştii să tragi cu ochiul…

Pun mai jos câteva desene mai vechi. Voi reveni într-un post separat cu cele mai noi, care chiar m-au dat uluit. Poate că nu sunt cine ştie ce, dar ţineţi cont de ceea ce am spus mai sus.

Prima natură moartă

şi nişte fructe destul de artistice

declaraţiile de iubire dintre soare şi o floare

love is in the air, clar

alte dedicaţii

şi o invitatie la ceai

iarna Mara merge la zapada (cine o fi Mara?)

vara mergem la cules de fructe (oare?)

si da, ne cam place de mică să călătorim, mai jos este şi un hotel