La un moment dat Petra a văzut un blog de copil. Cu desene şi alte realizări. Normal, mi-a cerut un blog pentru ea, dar i-am explicat că îi fac aşa ceva numai după ce o sa fie capabilă să scrie şi să se ocupe singură de el. Până atunci însă, îi voi face plăcerea de a arăta lumii “creaţiile” ei în paginile acestui blog de idei

Asta pentru că eu cred în continuare ca noi adulţii avem mereu de învăţat de la copii. Chiar şi când vine vorba de desen. Petra nu accepta să primească indicaţii referitoare la cum să facă un desen. Nici ajutor. La început îmi făceam probleme, mă gândeam cum va accepta indicaţiile unei învăţătoare dacă pe noi nu ne lasă să îi dăm nici măcar o sugestie. În cele din urmă m-am prins cum procedează. Tehnica ei favorită este să te pună să desenezi alături de ea. Niciodată acelaşi lucru cu ceea ce face ea deja. Şi, în timp ce lucrează, trage cu ochiul. Observă tot şi imită. Data viitoare sau când nu eşti de faţă aplică ceea ce a “furat”. Care e lecţia? Că atunci când vrei cu adevărat să înveţi ceva ai destulă inspiraţie în jur. Totul e să ştii să tragi cu ochiul…

Pun mai jos câteva desene mai vechi. Voi reveni într-un post separat cu cele mai noi, care chiar m-au dat uluit. Poate că nu sunt cine ştie ce, dar ţineţi cont de ceea ce am spus mai sus.

Prima natură moartă

şi nişte fructe destul de artistice

declaraţiile de iubire dintre soare şi o floare

love is in the air, clar

alte dedicaţii

şi o invitatie la ceai

iarna Mara merge la zapada (cine o fi Mara?)

vara mergem la cules de fructe (oare?)

si da, ne cam place de mică să călătorim, mai jos este şi un hotel