Povestea a inceput acum vreo 10 ani cand am ajuns pentru prima data la Viena. Orasul asta are ceva special. Sunt orase pe care le vezi si revezi cu placere si fiecare loc pe care il intalnesti intr-o calatorie are farmecul si atractiile lui. Si exista “acasa” – locul in care revii. Pentru mine “acasa” este Viena. Locul in care am revenit de cel putin 5 ori pana acum – hm, cam putin, trebuie sa mai lucram la asta.
Acestea fiind spuse am considerat ca ar trebui sa isi cunoasca si fetita mea, Petra,  locul. De fapt si de drept numele ei se trage tot de aici, e un nume inspirat de Viena si de acest atasament pe care il am.
(Paranteza: O fi de la strabunicul meu de origini austriace? Chemarea strabunilor?)
Buuun, deci sa sarim peste sentimentalisme si sa va povestesc cum se poate “dixtra” un copil in Vienaa.

Ziua 1: zbor cu avionul, Petra isi cara cu constiinciozitate bagajelul ei pe roti, roz, cu floricele si printesa. Plin desigur cu jucarii pe care le va folosi in procent de 10% dar macar asa am mai golit temporar dulapurile de la ea din camera. Sa nu zica lumea ca are copilul prea multe jucarii. Multumim si pe aceasta cale Austrian Airlines pentru ca ne-a mai dotat cu inca doua seturi de jucarii pe care a trebuit sa le inghesuim alaturi de noi achizitii din Viena, in acelasi bagaj.

Ajungem in Viena. Mami adaptata la situatia de criza si hotarata sa contribuie la economii albe pentru zilele negre din 2009 hotaraste sa aleaga calea ieftina de transport pana la cazare. Sfarseste tarand bagajul si copilul cu trenul, cu autobuzul si apoi putin pe jos… GOD, nasol la vreme de criza financiara, nu ma mai joc.
Ajungem totusi cu bine la destinatie.

In prima seara s-au produs doua mari evenimente. Prima a fost o plimbare cu trasura din care Petra tot ce a inteles a fost sa fotografieze vitrine ornate festiv si luminile de pe strazi. Acum sincer ma bucur ca ea s-a bucurat de ceva macar. In alte ordine de idei asta e exact ca plimbarea cu gondola din Venetia, tot un fel de bani aruncati dar deh, macar copilul are o scuza: e copil.
Al doilea mare eveniment a fost intalnirea cu targurile de Craciun de la primarie si punerea la incercare a nervilor mamei (si probabil si a vanzatorilor) prin pipairea, admirarea (oaaaau, mami, uiteeee) si studierea TUTUTOR obiectelor si obiectzelelor de pe ele.
Dupa o degustare de punci si un carnat mi-a mai venit moralul la loc… pana cand a descoperit plimbarile cu poneiul de langa primarie. Noroc ca nu a durat mult. Dar cand a vazut trenuletul am zis hotarat NU. Inghetasem deja suficient si cam era ora de nani. Pentru copii bineinteles.

Ziua a doua

Dupa ce am visat toata noaptea tarabele nenumarate de Craciun si pe Petra vrand sa cumpere tot ce e pe ele am apelat dis de dimineata la alta strategie. Am informat solemn copilul ca are 10 euro pe zi din care sa isi cumpere ce doreste ea (cam putin sincer dat fiind ca o figurina de un deget inaltime costa 4-5 euro).
Apoi am pornit spre destinatiile pentru care chiar venisem.

Prima oprire a fost la Haus des Meeres, un fel de Aqua Zoo. Am admirat aici o gramada de pesti si reptile, am experimentat o mini padure tropicala (inclusiv umiditatea si ploile din ea) ne-am speriat de un sarpe mic, am admirat un Boa, ne-am mirat de cum se deplaseaza o caracatitza, am ras de un cameleon, ne-am emotionat la un calut de mare…. si am vrut apoi la nivelul 0 .. unde era magazinul bineinteles.

Am iesit de la acvariu si am luat-o pe Mariahilfestrasse spre urmatorul obiectiv. Nu, va inselati, obiectivul nu se chema shopping. Asta pana cand am vazut la H&M niste aripi de care avea nevoie pentru serbare si unde mami a uitat in scurt timp de criza financiara si a cheltuit in 30 de minute tot bugetul de pe ziua urmatoare pe tzoale pentru copil. Traiasca bancomatele ca altfel spalam acum vase in Vienna…. mmm, stiu si eu, poate ca nu era asa rau.

Am ajuns intr-un final si la ZOOM, un super muzeu pt copii din zona MQ. Muzeul nu e chiar muzeu ci un fel de atelier de joaca si educatie cu diverse teme. Noi ne facusem deja rezervare pe net la “Ocean”. Era singura sectiune in care nu conta asa de mult limba, la celelalte oricum nu ar fi inteles nimic desi erau de departe mai interesante. In fine, in locul cu pricina ii lasau pe copii sa se joace o ora jumate intr-un decor oceanic, cu tot felul de jucarii si jocuri, cu un fel de vapor pe care puteau experimenta cum e sa fii la carma, la ochean, cum e sa pescuiesti sau sa ridici ancora, cum se imbraca eschimosii sau “reginele” de mare… s.a.m.d.

Spre seara asta mica era deja lata de tot isi dorea sa ne intoarcem la hotel sa ne jucam jocuri …

Mie imi era foame si as fi mers si eu macar odata la un restaurant ca ma saturasem de carnati si dulciuri de pe strada. Asa ca am facut un pact. Ea a mers cu mine la restaurant, eu m-am jucat cu ea dame intre imbucaturi. Ma rog, o mai pacaleam sa aranjeze piesele in timp ce incercam sa degust niste bucate frantuzesti mi-nu-na-te, din alea putine da bune de iti vine sa le venerezi… dar ma trezea din reverie vocea ei mica spunand “hai mami ca mai ai doua guritze, haide”

Ziua a treia

Dimineata am pornit fugutza, fugutza spre Schoenbrunn. Aveam rezervare la teatrul de marionete si era pacat sa pierdem spectacolul. Si bine ca ne facusem rezervare pentru ca altfel n-am fi avut nici o sansa in fata asaltului gradinitelor venite acolo din toate colturile Austriei.
Ne-a uimit gratia si frumusetea marionetelor de lemn, muzica, decorul scenic, iar maiestria celor care le dau viata papusilor de lemn este cu adevarat de poveste….

Apoi ne-am impotmolit pentru vreo doua ore in targul de Craciun aflat si acolo… Ca sa ne continuam incursiunea in viata copiilor imperiali in Muzeul Copiilor. Muzeu in care copiii se pot imbraca precum printesele sau printii, se pot juca in camera de joaca, pot sa vada cum traiau copiii de regi, care erau obiceiurile vremii, cum se imbracau, parfumau, cum se construia un castel si care erau diferentele intre viata nobilimii de atunci si a restului lumii. Un muzeu interactiv, cu teme si diverse jocuri presarate pe tot parcursul lui.

(sa mai spun si ca se pot face zile onomastice costumate acolo … ce “rau” e sa traiesti in Viena)

Dupa ce am iesit de acolo am folosit la maxim cele doua ore ramase pentru a merge la Zoo si a face cunostinta cu ursii polari, pinguinii, morsele, tigrii, girafele, hipopotamii, ursii panda sau koala…. si ar mai fi fost inca muuulte ore de petrecut prin minunata gradina zoologica… daca nu s-ar fi inchis.

Dupa asa o zi ne-am tarat inapoi si ne-am pregatit de drumul spre casa de a doua zi… cu bucurie ca ne intoarcem acasa dar si cu tristete ca plecam din Viena!