Să fii femeie e un lucru greu… uneori. Să fii mamă în schimb e un lucru extraordinar! Şi dacă ai momente când crezi că e greu sa fii de toate + mamă, vine câte o zi din asta …

Cam aşa se vede ziua de astăzi, de la varsta de 6 ani jumătate.

Am citit şi am susţinut de multe ori teoria care spune că atunci când îţi doreşti un lucru cu adevărat sigur reuşeşti. Că dacă ceri ţi se va da. Am aprobat zâmbind propoziţii de genul “Cand iţi doreşti cu ardoare ceva, întreg universul conspiră pentru a te ajuta să-ţi împlineşti dorinţa”. Ca tot omul (ca să nu zic românul) am omis faptul că dorinţa singură nu ajută la nimic – şi poate să îmi spune oricine că nu e aşa că nu îl cred. Trebuie să acţionezi, să faci ceva, să spui măcar lumii ce vrei sa realizezi.

După o perioadă de tăcere, în care m-am dedicat 100% proiectelor şi pasiunilor personale – care mărturisesc că mi-au ţinut mintea peste măsură de ocupată şi portofelul nepermis de gol – m-am hotărât şi eu să vorbesc, să cer. Măcar de dragul de a proba teoria şi de a vedea dacă cineva mă aude, dacă cineva poate să îmi răspundă.

Universule, eşti pe fază?

Aşadar îmi caut de lucru oameni buni! Urgent, adică grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare.

Pun un link aici şi la profilul meu pe care v-aş ruga să îl ignoraţi Asta pentru am abandonat postura de manager şi nu vreau să par “overqualified”.

Tot ce îmi doresc este să continui să scriu şi să trec de faza “pentru propria mea plăcere”. Pot acoperi subiecte diverse, pornind de la binecunoscuta pasiune pentru călătorii (LumeaMare) până la alte domenii care ţin de cultură, social, life, copii, comunicare, design, antrepreroniat şamd. Pot face orice altceva atât timp cât e vorba de proiecte part time, project based sau orice altă formă de program flexibil. Întrebaţi-mă, provocaţi-mă şi vă mai spun!

Şi dacă nu aveţi un proiect sau job, poate aveţi măcar un sfat, o recomandare, o idee. Pe bune că după aproape 8 ani de independenţă e destul de greu să te pui în postura de “aplicant”.

Gata, am cerut! Now what?

Nu, nu e vorba de gripa
In decembrie 2009 Kaspersky Lab Romania a demarat o campanie publicitara sub deviza Fa-te Mos Kraciun verde!. Dupa cum poti vedea si pe site-ul campaniei, www.moskraciunverde.ro, acest Mos Kraciun de la Kaspersky este personalizabil (intr-o aplicatie flash haioasa) si poate fi trimis ca felicitare de Sarbatori. Sau ca o amintire haioasa de mos extrasezon! Si asta pentru ca promotia s-a prelungit si mai este valabila pana pe 15 ianuarie.

In aceasta perioada toate produsele din gama Kapsersky 2010, pot fi achizitionate cu o reducere de 25%. In plus, blogerii implicati in campanie sunt rasplatiti cu licente. Vezi detalii pe site-ul campaniei.

Pe mine m-a amuzat ideea si m-am hotarat sa particip. Nu atat pentru premiu cat pentru faptul ca, la cat de varza sunt eu cu partea tehnica a unui site si la ce catastrofa as trai daca s-ar intampla ceva cu acesta, am cu adevarat nevoie de un antivirus bun. Ceea ce recomand tuturor, indiferent de cat de specialisti sunt!

Fie chiar şi mâine..

E deja obişnuit, mai ales după anul acesta ciudat, să ne urăm un an mai bun. Asta îmi doresc şi pentru mine şi pentru toţi cei pe care îi cunosc sau mi-au fost alături.

Anul acesta mi-a dovedit un lucru: oricât de filosof ai fi, nu poţi controla totul, nu poţi face ca lucrurile bune să se întâmple doar pentru că aşa crezi tu sau pentru că aşa te ghidează energiile tale pozitive vs. negative şi alte poveşti. Tot ce poţi controla este felul în care încasezi momentele mai puţin plăcute. Felul în care zâmbeşti şi mergi mai departe, chiar şi după o porţie sănătoasă de plâns.

Vă doresc de aceea să treceţi cu bine şi peste încercările anului viitor, să vă păstraţi puterea de a visa şi de a lupta, să nu uitaţi ce aţi învăţat anul acesta: că lucrurile simple sunt la fel de importante şi de frumoase. Şi că ele râmân, oricât aţi pierde pe alte planuri. Şi că putem râde oricând, nimeni nu ne poate lua acest dar.

Anul va fi astfel mai bun, oricâte provocări ne va rezerva.

La mulţi ani cu multă veselie!

Astăzi am fost la Launch 48. Spun că am fost nu doar pentru că s-a terminat ziua ci şi pentru că nu voi mai merge mâine. Motivele sunt mai multe şi îmi pare sincer rău că a trebuit să iau aceasta decizie.

Nu sunt decât două variante care îmi pot justifica alegerea: ori nu am înţeles eu bine ce se aşteaptă de la participanţii la eveniment, ori nu am înţeles despre ce e vorba în general. Deci până la urmă nu am nici o scuză…

Totuşi, ca să merg până la capăt cu ideea, hai să vă povestesc ce am aflat eu astăzi. Sunt un veteran în advertising dar un începător în tainele internetului, aşadar aveţi de a face cu un punct de vedere nu şi cu pretenţia că am dreptate.

1. La rece

- dintre ideile prezentate puţine, foarte puţine, au ieşit cu adevărat în evidenţă. De la nişte oameni tineri într-o ţară în care internetul e şi el încă tânăr mă aşteptam la mai multă creativitate şi originalitate, la mai mult curaj;

- ne place să credem că avem idei geniale şi suntem atât de încrezători încât pur şi simplu nu verificăm. E cumva garantat în stele că nimeni înainte nu  a mai născocit aşa ceva înainte de noi?

- ni se pare firesc să ne apucăm de detalii înainte de a stabili fundaţia, fărăa  face un proiect sau a şti măcar cine e arhitectul şi cine e constructorul;

-nu ştim să lucrăm în echipă, nu ştim să organizăm o echipă, nu ştim să delegăm şi să ne formulam aşteptările;

- ne aruncăm cu capul înainte cu o lejeritate demnă de invidiat. Suntem gata să ne lansăm afaceri fără să ştim diferenţa între slogan sau poziţionare, fără să stabilim nişte obiective şi fără să identificăm un public ţintă. Credem pur şi simplu că toată lumea va iubi, de la sine, ceea ce vom face.

La cald

- ideea Launch 48 este foarte bună şi mă bucur mult că a ajuns în Romania. Este o oportunitate excelentă pentru cei care îşi doresc să testeze o idee, să vadă dacă aceasta este fezabilă, dacă poate convinge, dacă are toate ingredientele pentru reuşită.

- organizatorii şi mentorii au oferit toate condiţiile şi ajutorul lor – pentru cei care au avut urechi să asculte, iar cadrul în care evenimentul se desfăşoară e fără reproş.

Felicitări organizatorilor NetCamp şi să sperăm ca în timp să mai creştem şi să putem face faţă mai bine la astfel de provocări!

PS: Am fost anteprenor şi am făcut la rândul meu greşeli. Îmi este greu să le văd repetate dar îmi doresc mult ca toţi cei pe care i-am cunoscut astăzi să aibă parte de sfaturi bune şi de realizarea cu succes a proiectelor lor! Şi să aibă puterea să o ia de oricâte ori de la capăt, dacă va fi nevoie, până când vor găsi calea bună!

Moş Nicolae e pe drum. Ca să o citez pe fetiţa mea, cine ştie cât drum mai are încă de făcut, o fi acum prin Grecia… sau Austria… sau Croaţia… Nici o grijă, până la urmă va ajunge şi la noi, la ce am văzut astăzi prin magazine sunt absolut sigură de asta.

Aş vrea să pot să îl conving pe Moşul să aducă ceva unic pentru toţi cei pe care îi cunosc. Şi nu mă gândesc la dulciuri sau jucării.

Iată ce mi-aş dori să găsiţi dimineaţă în ghetuţe:

Credinţa într-un vis – nu împlinirea lui, nu mă înţelegeţi greşit. Ci acea putere care să vă facă să luptaţi pentru a vă împlini o dorinţă mai veche, pe care poate că aţi ignorat-o, aţi uitat-o sau aţi crezut că nu poate deveni niciodată realitate. V-aţi înşelat, mâine în ghetuţe veţi descoperi că se poate.

Un gând bun – de la cineva sau pentru cineva. E cel mai frumos dar pe care îl puteţi avea. Nu vă uitaţi la ceea ce aţi primit, nu vă supăraţi că partenerul / partenera a uitat din nou ce gusturi aveţi, încercaţi să vedeţi mai departe.  Ceea ce contează este gândul care a însoţit gestul. Răspundeţi la fel şi vă veţi simţi răsplătit.

O porţie de râs – cu instrucţiunile necesare de folosire. Pentru momentele în care vă enervaţi, pentru momentele în care aţi fost jignit sau, mai rău, ignorat şi pentru multe alte situaţii, citiţi voi ce scrie acolo şi spuneţi-mi şi mie!

O porţie de seriozitate – pentru a înţelege şi a nu trata cu neglijenţă lucrurile care contează cel mai mult în viaţa voastră: părinţii, copiii, partenerii de viaţă, pământul, în general toţi cei a căror soartă depinde mai mult sau mai puţin şi de voi.

Am crescut mari şi pretindem că ştim că Moş Nicolae nu e decât un simbol, o tradiţie. Nu uitaţi că atât timp cât aveţi puterea să faceţi altora cadouri, fie ele şi sub forma unui gând, voi sunteţi Moş Nicolae. Şi lăsaţi-mă să cred că sunteţi reali

Gata, la nani, Moşul vine doar la copiii cuminţi care dorm!

V-ati prins? Se termina si anul asta.

In afara de socul pe care l-am avut cand am intrat ieri la Bamboo si nu am gasit o amarata de punga de cadou care sa NU aiba altceva decat Craciun pe ea, de cantitatea de decoratiuni de iarna cu care era deja plin magazinul… acum incep sa ma uit si la calendarele pentru anul viitor!:-)

Lavazza, ca de obicei, bellissimo!

Va’ Pensiero (model: Alek Alexeyeva)
Guarda Che Luna (model: Alexandra Tomlinson)
‘O Sole Mio (model: Bianca Balti)
Con Te Partirò (model: Daisy Lowe)
Baciami Piccina (model: Lydia Hearst)
Nessun Dorma (model: Georgia Frost)

http://www.lavazza2010.com

via Design You Trust

Citind Rostul lumii – o carte de calatorie pe care pur si simplu o savurez pagina cu pagina – am dat peste un discurs electoral pe care nu ma pot abtine sa nu il reproduc aici. Personal nu ma intereseaza politica si incerc sa nu bag in seama minciunile, balbaielile si aberatiile atat de frecvente, mai ales in aceasta perioada. Dar oricat m-am ferit de televizor sau alte intrumente de tortura intelectuala in masa, nu am putut sa nu aud ca au inceput campaniile electorale. De aceea m-am gandit sa impartasesc cu voi acest fragment. A se nota ca este vorba de Iranul anilor ‘50. Cat de departe si cat de aproape totodata!

Enjoy!

“…batranul M… fusese reales intr-un targ din tinutul Ghilan, unde poseda ceva pamant. Il lasase pe tanarul sau adversar – un institutor de extrema stanga – sa le vorbeasca primul taranilor adunati in piata, sa infiereze coruptia de la Teheran si rapacitatea arbabilor, sa promita marea cu sarea. Cand i-a venit randul, batranul s-a multumit sa adauge: “Ceea ce ati auzit e cat se poate de adevarat… eu insumi nu sunt un om prea bun. Dar ma cunoasteti; va iau putin si va apar de cei mai lacomi decat mine. Daca acest tanar e atat de cinstit pe cat spune, atunci nu va sti sa va apere de cei din capitala, este evident. Daca nu e cinstit, amintiti-va ca e abia la inceputul vietii si are sacii goi; eu sunt la capatul ei, iar sacii mei sunt plini. Cu cine riscati mai putin?”

Taranii au gasit ca vorbea cu intelepciune si l-au votat.”

Nicolas Bouvier

Am observat ca din ce in ce mai multe mesaje sanatoase sunt transmise de catre companiile responsabile cu hranirea nesanatoasa a populatiei. Un lucru bun de altfel, asta inseamna responsabilitatea sociala: stii ca ceea ce oferi nu e tocmai natural si dietetic si atunci incerci sa compensezi printr-un lucru bun, prin educarea cartofului de canapea, prin invitatia la o viata mai sportiva, prin indemnul la miscare.
Toate bune, nu inteleg totusi de ce au unii senzatia ca eu nu ma misc?

Pai hai sa vedem.
- Nu ma scol eu dimineata? Nu trebuie sa ma ridic din pat, sa ma duc pana la baie, sa dau din mana dreapta in timp ce ma spal pe dinti, sa ma asez si sa ma ridic de pe toaleta (sac barbati, femeile fac mai multa miscare), sa ma aplec dupa prosopul care a cazut pe jos, sa ma urc si sa cobor de pe cantar, sa dau cu cantarul de pereti, sa deschid si sa inchid fridigerul?

- Dupa aceea, nu trebuie sa plec la serviciu? Sa ma asez in masina, sa imi folosesc pana la epuizare piciorul stang pe ambreiaj (vedeti, aici iar suntem noi femeile, in avantaj) si piciorul drept pe frana?

(Vai, ce tare am obosit! Bine ca ca am ajuns la birou, e timpul sa ma asez pe scaun si sa ma odihnesc. Dar nici asta nu dureaza mult.)

- Nu trebuie sa ma ridic si sa ma asez de cel putin 20-30 de ori pe zi pe scaun? Nu urc si cobor cele trei scari care despart biroul meu de cel al sefului de cel putin 10 ori pe zi? Nici asta nu se cheama miscare?

- Nu fac, din nou, exercitii de glezna si gambe cand conduc inapoi spre casa? Nu ma dezbrac si ma uit in oglinda?

Ia te uita, dupa cat m-am miscat azi nu se vede nimic. De fapt se vede ceva dar nu imi place ce vad. Mda, ar trebui sa fac ceva mai multa miscare. Gata, de maine merg la sala!

Ma duc mai intai sa mananc o inghetata

Duminica, 4 octombrie e ziua miscarii. Ca sa vad cum se misca treaba am aruncat si eu un ochi pe http://www.putindinfiecare.ro/
Chiar daca am aberat in randurile de mai sus, aprob cu entuziasm astfel de initiative si ma bucur ca cineva se gandeste si la asta. Sa fie intr-un ceas sanatos!

PS: pentru “profesionisti”, in week-end e si Wellfit expo!