DECI nu am avut colivă. Dar am înţeles de la Ina că în Ardeal nu se face colivă aşa că nu e bai. Dar am avut pui la rotisor. Mulţumită Alexandrei care şi-a adus aminte de aventurile noastre culinare, eheeee, frumoase timpuri.

Paranteză: aş fi vrut să pun acum caricatura cu noi în exerciţiul funcţiunii, dar tocmai am constat că documentul în care s-a aflat nu este în arhivă. Nu mai sunt sefă aşa că nu mai am ce spune dar vă rog, daca are cineva originalul sau măcar jpg-uri cu agenda noastră îl rog să mi le dea şi mie. Închid paranteza.

Şi am avut şi poze. De care am râs cu lacrimi. Misiune îndeplinită. Nimeni nu a plâns, nimeni nu s-a plâns (pfui, am scăpat şi de asta).

Ne-au onorat cu prezenţa foşti membri recenţi sau mai puţini recenţi ai echipei, pe care m-am bucurat enorm să îi revăd. Cei care au fost sunt:

George, Cristina, Alexandra, Cristi, Nania, Biggy, Ina, Marian, Raluca – pe care am scos-o cu forţa din cadă şi a ajuns la spartul targului. Şi eu, Roxana, de la început până la stinsul luminii

Puţini dar buni. Si vă rog sa observaţi ce fete frumoase am avut în echipă!

Mulţumim lui George, care ne-a făcut poze, din care pun aici o selecţie.

Mulţumesc personal tuturor celor care au venit sau care au fost alături de noi, măcar cu gândul.

Şi promit ca aceasta să fie doar începutul. Urmează poze din trecut – cine are ceva împotrivă sa ridice acum mâna sau să tacă pe vecie – şi alte astfel de aşa zise “pomeniri”

La revedere ID Studio. Pardon, am vrut să spun la revedere

Stiam eu ca am prieteni cu simtul umorului! In urma anuntului pe care l-am facut aici (ID Studio – the end) am reusit sa ne adunam si sa hotaram ca putem sarbatori chiar si evenimentele mai putin vesele. Felicitari si multumiri tuturor celor care s-au anutat ca vor veni!

Pun aici detaliile, in speranta ca vor ajunge cumva si la cei de care mi-a fost imposibil sa dau.

Data: sambata, 12 decembrie

Locatia: Verde Cafe, Str. Domnita Ruxandra, nr 15, sector http://www.salutbucuresti.ro/planoras/swf_map.htm?-8377&-7205

Ora adunarii: 19:00

Participanti/ invitati: toti cei care au fost sau s-au simtit parte din echipa ID Studio

Obligatii: 0 (zero)

Rugaminte: mi-ar placea ca fiecare dintre voi sa pregateasca o amintire. Aceasta poate fi ori o fotografie din perioada in care ai lucrat la ID Studio, ori o poveste… sau orice altceva crezi ca ar putea inveseli atmosfera.
Traditia in agentie a fost sa organizam un Secret Santa. Anul acesta este primul in care acesta nu se va mai tine. Mi-ar placea totusi sa aiba fiecare ceva de spus, sa aduca un mic cadou verbal sau in imagini pentru mica parte din viata pe care a petrecut-o in acest colectiv. Nu uitati totusi ca desi este un “praznic” vreau sa fie vesel, asa ca fara lucruri lacrimogene!

Vom avea proiector si laptop!

Va astept cu prezenta dar si cu sugestii pentru seara respectiva!

De cateva luni oscilez intre a scrie sau a nu scrie acest anunt. Intre a lua o decizie si a spune pe bune sau a ramane tacuta si ambigua pe veci.

Am luat o decizie si aceasta este prezentata in “necrologul” de mai jos:

Cu profunda durere in suflet si cu lacrima de rigoare la colt de ochi, va anunt ca ID Studio s-a stins din activitate. Nu e mort si ingropat de tot – sa zicem ca a fost imbalsamat si pastrat spre nemurire sau spre alte activitati ce nu mai au a face cu vechiul spirit. Criza l-a luat la ea cand era inca atat de tanar! Forma sa juridica ramane insa printre noi, pentru a-si plati cu obisnuita si tampita sa constiinciozitate taxele, impozitele si ratele ce-l vor urmari pana pe lumea cealalta, amin!

Ce voi face mai departe?
1. Voi incerca sa disec fara mila greselile unui anteprenor, adica voi scrie despre incercari, sperante, esecuri, ezitari umane sau erori puerile, in general problemele unui visator gresit aruncat cu capul inainte in jungla din Romania.

2. Voi invita toti fostii colegi si colaboratori ai agentiei sa isi spuna propriile amintiri si impresii. Dupa bunavointa, dispozitia, timpul si o-o-le fiecaruia, voi publica pe blog pareri reale de angajati. Acele pareri pe care poate nu am avut niciodata puterea sa ni le spunem „face to face” . Dar si acele amintiri comune de care vom rade ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Sunt curioasa daca vor fi amatori …

3. Voi respinge cu scuzele de rigoare si speranta de a fi iertata:
- cereri venite de la clienti inactivi de mai bine de 8 luni, privind furnizarea sau modificarea de fisiere sau documente. Tot ce s-a lucrat si finalizat in agentie a fost predat intr-o forma sau alta la vremea lui.
- cereri de cost – la care oricum nu primesc raspuns sau feedback
- cereri de proiecte de orice fel.

4. Ma voi ocupa, bineinteles, de noul meu proiect, LumeaMare, dar si de acest blog care va ramane, asa cum a si devenit, un jurnal personal de idei.

Si acum poezia de Oscar (nu, nu cainele meu, ci ala cu statuia):
Multumesc tuturor celor care m-au cunoscut si crescut ca om de publicitate timp de 14 ani de zile, multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape si la bine si la greu in ID Studio in ultimii 7 ani de zile, multumesc incompetentei din marketing-ul romanesc care mi-a sapat la radacina nervilor atatia ani, multumesc crizei si conjuncturii nefericite pentru faptul ca am inteles, in sfarsit, ca nu vreau sa fac asta pana mor! Si serios vorbind, multumesc sotului care m-a inteles si sustinut in toate incercarile si pasiunile mele!

„This is it”, sau in varianta locala, cam asta fu’!

PS: Ideea cu cartile de vizita pe creioane i-a venit intr-o zi minunata lui George. Pornind de aici am ajuns la prezentarea site-ului, cel care cuprinde portofoliul recent, daca mai poate fi numit asa. Nu visam pe atunci ca vom crea si o imagine cu un creion rupt – by the way, merci pentru idee Hera! Aceasta imagine ar fi trebuit sa slujeasca invitatiei la un soi de praznic, o chermeza destinata sa adune cat mai multi dintre cei care au fost membri intr-o echipa deosebita, o adunare in care sa cinstim cu lacrimi de ras memoria a ceea ce a fost ID Studio.
Nu am reusit sa ma ocup dar ideea imi place in continuare. Asadar… aprindem lumina si ne organizam?

Agenda este un lucru extrem de pretios. Locul unde iti organizezi viata in lipsa unui Neghinita care sa iti sopteasca de fiecare data ce urmeaza de facut. Lucrul fara de care timpul ar fi un concept total dezorganizat. Expresia organizarii supreme, mijlocul prin care se stabilesc intalniri ce pot schimba destine. Un oracol care in momentul in care te uiti iti prezice exact ceea ce stabilesti tu. Extrem de convenabil. Dar sa nu exageram.

Nu aceste simtaminte ne-au manat cand am decis sa concepem o agenda ID Studio. Defel. Procesul a fost urmatorul:

1. Mai ciocoflenderilor a venit timpul sa ne mai si autopromovam

2. Hai sa facem ceva (George: “Sa iesim la o bereee!” Roxana: “George, concentreaza-te. Asa deci.. ce ziceam?”)

3. Sa faceeem asta. Nu spune prea mult despre noi. Sa faceeem… cealalta. Nu e fezabil. Sa trimitem asta. Ar putea fi ceva, dar nu retine atentia.

4. Toata lumea trimite agende goale. Hai sa trimitem o agenda plina. Plina cu ideile noastre.

5. Hmmm (etapa de digerare)

6. Si sa o transformam in fiecare detaliu. Schimbam denumirile lunilor, tabelele cu distante… Si notam tot felul de chestii prin ea ca si cand ar fi notitele  noastre.

5.1 Etapa post digerare: Ce idee faina. (George: Asta cere o iesire la beree!)

7. Zis si facut

8. Trimis

9. Feedback pozitiv

10. Planificam intalniri

Din pacate nu putem pune toate agenda aici, ci doar cateva poze ca sa va faceti o idee de cum arata specimenul. Cei curiosi sa vada ideile din agenda, dar in alt format, pot intra pe sit-ul nostru: www.idstudio.ro

(Da. In ultima poza suntem noi. Intr-un moment de suprema inspiratie- de a ne pune burtile la cale.)

Daca ne oprim pentru un moment sa ne dam seama ce se intampla in jurul nostru in aceasta perioada a sarbatorilor de iarna, vom vedea ca a devenit din ce in ce mai anevoioasa trairea adevaratului spirit al acestora. Magia sarbatorilor se pierde in spatele unui orizont de mezeluri, dulciuri si cadouri care mai de care mai pretentioase. Craciunul a ajuns sa fie ambalat in atat de multe feluri incat i-am pierdut adevaratul ”gust”.

Tocmai de aceea va propun in randurile ce urmeaza o reteta universal valabila de preparare a unor Sarbatori de iarna rupte din rai. O reteta fara conservanti si fara cheltuieli, fara stres si agitatie, o reteta care nu ingrasa si nu provoaca indigestie ci merge direct la inima.

Metoda de cantarire a ingredientelor: dupa pofta inimii.

Pornind de la ideea „ cum iti asterni asa dormi”, pentru prepararea Sarbatorilor de Iarna este nevoie de curatarea in prealabil a recipientului in care acestea vor dospi si anume: inima noastra. Astfel, se curata gandurile, se storc de egoism si mandrie si se ung cu voie buna si seninatate. Procesul de curatare trebuie sa fie temeinic. Orice ramasita de impuritate poate da roade si strica intregul gust al Sarbatorilor de Iarna.

Odata pregatit recipientul, ne putem apuca de aluat. Acesta nu trebuie pregatit in graba , in niciun caz nu trebuie alcatuit superficial si mai ales prepararea nu trebuie inceputa inainte de a fi impacati in gandul nostru cu toti aceia cu care ne-am suparat de-a lungul anului. Fiecare ingredient trebuie sa contina suflet in concentratie maxima. Doar asa veti obtine un gust fara cusur. Se framanta impreuna dorintele cu samburii de speranta, se adauga esenta de optimism si praf de bunatate. Intregul amestec se pune la copt la caldura emanata de bucuria copilului din fiecare.

Pentru crema este nevoie de multe pliculete de imaginatie, stropi de poveste, boabe de momente frumoase petrecute cu cei dragi si picuri de lumina de credinta in Mos Craciun si in tot ce este frumos si bun. Toate acestea se amesteca pana simtiti emotia ingredientelor omogenizata in intregime.

Crema se presara in ritm de colind peste aluatul rumenit, deasupra tronand glazura de sarbatoare. Se decoreaza cu zambete si voie buna si se serveste cu generozitate: colindatorilor, vecinilor, strainilor, nevoiasilor si bineinteles langa bradul de Craciun alaturi de cei dragi. Iar pentru acei dragi care nu au putut sa fie alaturi de noi le trimitem o portie la pachet impreuna cu un gand frumos brodat pe o felicitare cu iz de sarbatoare.

Sarbatori savuroase, in inimi si case!

Te simti tare bine atunci cand creezi ceva. Te simti si mai bine cand munca iti este apreciata. 

Te simti minunat cand o vezi expusa…

Si totusi, parca mai lipseste ceva:         

Da, asa arata mai bine!

In ele NOI am pus suflet si munca.

Se apropie sarbatorile… si e tare ciudat, incep sa te bantuie…gandurile… fantomele… mai citesti vechea si clasica poveste cu Scrooge si incep sa apara spiritele fostelor sarbatori.

Mai vesele, mai triste, cu familia si cu prietenii, iti amintesti de toate.
Si intre toate, unul care imi e drag… fostul Craciun. Fostul, adica 2007.

Pentru ca nu ma pot gandi la el fara sa zambesc. Fara sa zic… OOO DAA, de neuitat. De ce? Pai de ce… pai de-aia.

Pentru ca pentru o seara am fost din nou copii. Copii in toata firea, rupti de realitate.

Pentru ca am fost impreuna.   Pentru ca am fost toti, asa cum ne place sa spunem uneori. (Cenzura este necesara, altfel aveam nevoie de bulina cu 18 ani…)

Pentru ca am privit realitatea cu alti ochi, din alta perspectiva. (Mai de jos…)   Si ne-a placut.

“Noroc” inca odata,   pentru un an mai bun!

Am fost aici

Am invatat aici

Am mancat aici

Ne-am plimbat pe aici

A fost super tare