Exista candidati care dau pur si simplu senzatia ca nu vor sa obtina un job. De la ei am invatat cateva “principii” de baza pe care tin sa vi le impartasesc

Principiul numarul 1 : aplica fara sa citesti cerintele, daca se poate chiar si fara sa citesti titlul sau descrierea. Trimite CV-ul indiferent despre ce e vorba. Daca tot nu vrei job-ul de ce sa te mai obosesti sa intelegi ca nu ti se potriveste deloc?

Principiul numarul 2: nu ceda la presiuni. Daca in anuntul de angajare ti s-a cerut o actiune specifica – asta in cazul in care ai facut greseala sa citesti – de genul “trimite un exemplu din portofoliul tau”, ai grija ca nu cumva sa faci asta din prima. Lasa-i sa se roage de tine, numai asa o sa afli daca te vor cu adevarat.

Principiul numarul 3: pregateste o scrisoare de intentie generala, atat de generala incat sa nu se potriveasca niciunui post. Exprima-ti dorinta de a lucra intr-o companie multinationala, ca sa inteleaga si cei de la companiile mici locale ca nu esti interesat de job-ul lor.

Principiul numarul 4: scrie un obiectiv profesional ambiguu sau direct, din care sa se inteleaga ca esti interesat de bani. Daca nu stii cum iti dau eu cateva formate de succes:
Obiectivul prin invaluire: “Sa demonstrez ceea ce am acumulat dpdv profesional si sa colaborez cu o firma serioasa in care sa am sansa de a avansa si a primi un salariu pe masura efortului”
Obiectivul la obiect: “Sa castig bani”

Principiul numarul 5: ca o completare si o accentuare a punctului 4, nu uita sa mentionezi salariul! Pai nu vrei sa isi imagineze cineva ca ai munci pe bani putini, nu? Vorbeste de salariu chiar daca aplici pentru un voluntariat, scrie negru pe alb ca speri sa pleci de la locul actual de munca ca sa castigi un salariu mai mare. Clar!

Principiul numarul 6: foloseste o poza cat mai sexi. Ochelarii de soare, decolteul, privirea de smecher sau pitzi, nu trebuie sa lipseasca. Daca nu ai poze de haifaiv, cauta macar ceva artistic, una cu parul sau palaria care iti acopera jumatate de fata, una la piscina, cu paharul de “cocteil”, gasesti tu ceva…

Ar mai fi si altele dar, daca te-ai regasit in macar unul din punctele de mai sus, iti garantez ca ti-ai crescut sansele de a nu fi angajat.

Concluzia aplicantului: Greu domn’le cu criza asta, nu mai vrea nimeni sa angajeze!

Concluzia angajatorului: Vor toti acesti oameni sa fie angajati?

Nota angajatorului: toate aceste exemple sunt luate din experienta reala, un mare procent din cantitatile uriase de CV-uri pe care le-am primit fiind pline de astfel de gafe si multe altele.

“Criza”… subiectul care astazi este pe buzele tuturor… aproape ca nu ai unde sa intorci capul, ca mai intalnesti un “afectat de criza”… disponibilizat, cu reducere de salariu, sau cocosat cu noi atributii… ca deh, e criza… lumea nu mai zambeste. Te uiti pe strada si parca au uitat sa fie oameni. Toti sunt preocupati de un singur lucru: cum sa faca ziua de maine sa fie cel putin la fel de buna ca cea de ieri… caci cea de azi e mai rea. Disperarea aproape ca i-a cuprins pe toti, de la mic la mare…

Si cine e de vina? “Panica”, sora geamana a “Crizei”. Da… Panica… nu ati auzit de ea? Lunga, slaba si zaluda… i-a bagat pe toti in sperieti, toti tremura si nu stiu incotro s-o apuce. Si tremura… si au si motive.

Poate nu e atat de dificil de priceput… de ce suntem in criza… Panica a inghetat orice actiune. Toti au devenit brusc prevazatori. au facut calcule peste calcule, au redus din personal, au taiat salarii. Mda, masuri anticriza. Dar Criza de acum este, ca si predecesoarele ei, criza de supraproductie… daca consumatorul de rand nu mai “consuma”, producatorul nu incaseaza. Marfa sta pe stoc, banii nu ruleaza, si acelasi consumator de rand se trezeste ca nu mai are de unde sa-si ia salariul. Si brusc, nici el nu mai consuma. Si dam iar vina pe Panica… nesuferita!

Si daca tot cautam vinovati, ajungem la departamentele de marketing… rolul lor… pe scurt, sa promoveze produsele pe piata. Dar ei mai au un “prieten”, din categoria “Tineti prietenii aproape si dusmanii… si mai aproape”. Bugetul. Cum, nici pe el nu l-ati cunoscut? Ce baiat finut si calculat este… cam nehotarat, caci pana sa spuna ceva concret despre el, te cam duce cu zaharelul. Ba ca-i mai mare, ba ca-i mai mic decat il arata fata. Anul trecut se dadea mare si tare, se spargea in figuri si nu-i mai ajungeai cu prajina la nas. Anul asta, a zis sa incerce ceva de “grup”, si-a acceptat o intalnire cu prietenele noastre, Criza si Panica. Numai ca fetele noastre l-au cam aranjat pe bietul Buget, si l-au lasat gol, de-i bate vantul prin buzunare. Acum se vaita, ca nu mai poate, ca nu mai are, ca e Buget de austeritate…

Asa ca oamenii de marketing ii fac pe plac… si se adapteaza la noile lui nevoi. Au taiat din bugetele de orice fel, si-au inceput cu cele de promovare. Ce atata promovare, ca doar clientii ne cunosc. Si ne inteleg, vor ramane alaturi de noi.

Insa nu toata lumea crede asa…

Am vazut azi o imagine pe care ma bucur sa o arat mai departe. Am apreciat azi o idee si cum necum, pentru ca tot e la moda sa discutam despre criza, am simtit ca ma inspira in a pune in scris cateva temeri legate de viziunea asupra oamenilor in perioada de criza. Asupra celor care iti sunt angajati, sau pe care vrei sa ii angajezi… sau pe care, mai nou, nu vrei sa ii angajezi.

Am facut legatura cu articole citite din care rezulta ca “angajatul” si-a pierdut puterea, ca “pretentiile absurde” s-au transformat in “speranta de a-si pastra job-ul” si asa mai departe. Citesc astfel de observatii si ma ingrozesc gandindu-ma ca, daca in timpuri bune exista inca in mintea multor manageri mentalitatea conform careia: “e un rand lung la usa cara abia asteapta …”, ce se va intampla in situatia actuala? Cand randul va deveni o realitate si “cine pleaca la plimbare pierde locul de onoare” va fi la putere?

Cati manageri vor profita de situatie si cati vor uita ca dincolo de pretentii sau speranta exista totusi un om? Cati vor taia din bugetele de training, cati vor renunta la a organiza nu neaparat un team building dar macar iesiri la bere in echipa, cati vor considera ca un om poate munci oricat si in orice conditii si ca singura multumire ar trebui sa fie faptul ca mai are inca o slujba la care sa vina?

In orice fel de relatie, fie ea profesionala sau personala, criza, frica, lipsa banilor duce la un fel de dezumanizare si la disparitia diplomatiei si a bunelor maniere. Am patit asta cu totii macar o data, stim despre ce e vorba. Momente in care uiti ca cel de langa tine sufera din aceleasi motive si ai senzatia ca trebuie sa te sustina fara ca tu sa faci acelasi lucru pentru el.

Multe companii s-au crispat in fata amenintarilor acestui an si au procedat rapid la inghetarea bugetelor de marketing, de training, de salarii etc. Au inghetat asa de rau incat au uitat sa lase in minte o portita deschisa ideilor care tocmai acum ar face diferenta, modalitatilor neconventionale si mai putin costisitoare (daca nu cumva chiar gratuite) … In aceeasi tendinta se incadreaza poate (eu inca sper sa ma insel) si abordarea resurselor umane. Care ingheata. Fara posibilitati de negociere, fara initiative simple si fara dorinta de a se intreba cineva: fata aceea de la calculator are copii? Ce-ar fi sa ii aduca odata la noi la birou ca sa ii cunoastem? Ce-ar fi sa vedem ca e mai mult decat un profesionist care intocmeste bine rapoarte?

Cat costa un gand bun si atentia fata de calitatile umane ale persoanei din fata ta, fie ea si “angajat” … in perioada de criza? Scuza oare criza mijloacele prin care credem ca vom minimiza pierderile?

Imaginea reprezinta o actiune interna a unei mari agentii: “Bring Your Kids To Work Day”. Cand au ajuns la birou toti angajatii au gasit asa ceva pe monitor. Si e doar un exemplu de cum poti investi in oameni fara mega bugete. Foarte frumos!

Advertising Agency: BBDO, New York, USA
Art Directors/Copywriters: Frank Anselmo, Jayson Atienza
Chief Creative Officers: David Lubars, Bill Bruce

Si cand ne-a fi mai rau, tot asa sa ne fie. Traiasca Zanul Fane Trotil care la vreme de restriste ne da o mana de ajutor ca mai apoi sa ne ia toate degetele. (Un spoof foarte plin de insight, dupa cunoscuta campanie a Bancii Transilvania cu Zanul gingas cu aterizari fortate.)