Te plătim ca să vii la noi

Ma tot uit de ceva vreme la “lupta” dintre marile lanturi de magazine, batalia bazata pe “cine are pretul cel mai mic” si nenumaratele promisiuni de genul: “daca gasesti mai ieftin, iti platim diferenta de tzshpe ori”. Oare crede cineva in asa ceva? Oare Popescu, omul care merge zilnic la serviciu si se grabeste seara acasa ca sa prinda meciul sau ca sa dea de mancare la copil, cand gaseste un salam cu 0,5 lei mai ieftin la CELALALT magazin, o sa dea fuga sa isi recuperez cei 5 lei?

La magazinul meu din colt, mi se promite ca, daca stau la casa mai mult de 5 minute si nu sunt toate casele deschise, primesc 3 lei. Merg la magazinul asta de mai bine de un an.

Casele nu sunt niciodata deschise toate. La casa stau intotdeauna mai mult de 5 minute. Am cerut veodata despagubirea de 3 lei

? Ei bine da, dar mi-a luat mai bine de un an sa o fac. Casiera a facut o fata lunga iar doamna de la ghiseul de informatii a scos o fisa alba, pe care nu mai era nimeni trecut. Eram primul extraterestru care ateriza pe taramul cererii dreptului ce i-a fost promis

? Nici nu vreau sa imi fac calculul dar cred ca as fi strans ceva bani de cand merg la acest magazin, daca imi luam drepturile in serios.

Pentru ca toate aceste oferte se bazeaza, in cele din urma, pe imagine. Ele nu sunt o cheltuiala pentru ca… pur si simplu nu sunt. Prea putini vor veni cu bonul ca sa dovedeas

ca o diferenta de pret, prea putini se vor uita la ceas, pentru ca statul la coada are o traditie bine inradacinata la romani. Iar magazinele vor castiga mai mult din adaos sau prin  ne-angajarea unor casiere, decat vor pierde dandu-mi mie, o exceptie care face asta mai mult ca sa se amuze, o suma nesemnificativa.

Intr-un registru inrudit, am vazut in vitrina unui alt supermarket un mare afis de recrutare pe care scria: “te platim ca sa vii la noi”. Oare nu s-a gandit nimeni niciodata ca cei care vor citi cu uimire acest mesaj nu sunt viitorii angajati si ca 99,9% din ei sunt chiar clienti

? Care cu siguranta ca nu vor simti nevoia sa fie mituiti ca sa le treaca pragul…

In fine, cu sau fara “spaga”, clientul roman tot la magazinul din colt merge si inghite in continuare, docil, cozile, zapaceala de la raioane, preturile lipsa de la raft sau de pe produse…  si singura plata este cea pe care o face tot el, la casa.