Copil şi la 40 de ani!

Pan? la 14 ani suntem copii ?i avem libertatea de a ne bucura în voie de lumea ?i poznele fanteziei noastre fiind întotdeauna acoperi?i de toleran?a calm? sau resemnat? a adul?ilor: „las?-l mam? în pace, e doar un copil!”. Dup? 14 ani începem s? neg?m statutul de copil ?i vrem cu tot dinadinsul ca

ac?iunile noastre s? fie tratate cu seriozitate, vrem s

? dovedim c? gre?elile pe care le facem au fost cu inten?ie ?i nu cu inocen?? ?i pretindem cu agresivitate s

? fim l?sa?i în pace pentru a ne confrunta singuri cu lumea dur? a maturit??ii. Nici nu stim când am trecut de 20 sau 30 de ani, când am început s? muncim, s? câ?tig?m bani ?i s? ne pl?tim scump maturitatea sau independen?a. Dar este gre?it s? ne l?s?m prad? regretului c? ceea ce a fost copilarie a trecut ?i c? nu ne vom mai întoarce niciodat? la aceasta perioad?. Copilul este cel mai puternic supravie?uitor în orice situa?ie, copilul învinge întotdeauna atunci când vrea cu adevarat în confrunt?rile cu p?rin?ii, a?a c? nu se poate ca cineva care a fost copil cândva s? nu mai poat? copilari, m?car din cand în cand, chiar ?i la 40 de ani.

Dac? nu mai putem bate mingea în spatele blocului devenim fanii unei echipe de fotbal ?i uit?m de orice prejudec??i sau moral? adult? în galeriile stadionului. Apoi ma?inile reale dep??esc încet statutul unui mijloc de transport devenind pentru cei noroco?i un mod de a se mândri ?i a se l?uda în fa?a celorlalti „copii” – cum s? nu, adav?ratele modele sunt de metal ?i se deschid ?i usile! C?t despre fete ?i p?pu?i, dac? favorita noastr? din copil?rie a r?mas pr?fuit? în podul p?rin?ilor nu e nici o problem?; se vor g?si întotdeauna ocazii în care s? avem grij? de o coleg? care nu ?tie foarte bine s

? se îmbrace sau de feti?a unor prieteni. Iar ceea ce nu se vindec? nici cu avansarea în vârsta este mica rivalitate existent? intre fete, de la Alba ca Z?pada încoace.  Cine nu recunoa?te s? se uite bine la felul în care o femeie adult? se uit? la alta femeie în momentul în care respectiva intr? pe us? la o petrecere sau ocazie monden?. Intreaga sa tinut?, machiajul, geanta, pantoful, concubinul, sunt scanate exigent pe sub gene; nevoia de confirmare a superiorit??ii în toate aceste detalii devine un fel de pilul? a fericirii feminine.

Uitând de rivalit??i ne întoarcem la unele din micile pl?ceri ale copilariei: bomboane, joac? sau pove?ti. Pentru toate exist? solu?ii la care adul?ii subscriu cu entuziasm. Exist? bomboane mentolate pentru împrosp?tarea respira?iei sau bomboane f?r? zah?r pentru men?inerea siluetei. Exist?, în culmea kitch-ului lumii adulte torturi decorate cu femei goale sau cu alte sporturi preferate. La capitolul joac? poate cel mai gr?itor dar greu de reprodus în cuvinte este entuziasmul sau dependen?a unui b?rbat matur fa?? de jocurile pe computer – imaginea aceasta trebuie v?zut? nu explicat?, momentul sem?nând cu episoadele din Tom si Jerry în care, printr-o solu?ie magic?, Jerry cap?t? propor?ii gigantice ?i ai senza?ia c? ceva este gre?it în poveste. Tot în acela?i registru exist? desene sau benzi desenate speciale pentru adul?i iar parcurile de distrac?ii din marilor ora?e sunt un punct de atrac?ie pentru „copiii” de toate vârstele. Iar dac? b?rba?ii citesc, a?a cum declar?, cu mare interes articolele din Playboy, nici pove?tile de dragoste ale doamnelor, chiar dac? nu se mai numesc Cenu??reasa sau Mica Siren?, nu lipsesc din repertoriul telenovelelor de zi cu zi sau din crea?iile cinematografice moderne.

?tim foarte bine c? avem nevoie de r?m??i?ele copil?riei ca s? înfrunt?m maturitatea ?i mai târziu b?trâne?ea. Avem nevoie, m?car ocazional, de gesturi spontane, de gre?eli pe care s? nu trebuiasc? s? le analiz?m sau s? le justific?m, de timpul inocent ?i f?r? fric? de viitor specific doar copil?riei. ?i dac? reuu?im acest lucru înseamn? c? ne d? m sea

ma c? experien?a ?i întelepciunea pe care o adun?m de-a lungul anilor aduc doar o îmbog??ire ?i nu o înlocuire a ceea ce simte sau ?tie un copil. Pentru c? dac? ne uit?m la un copil de 5 ani, a c?rui inteligen?? necorupt? ?i intui?ie pur? dep??e?te în multe aspecte capabilit??ile unui adult, ne d?m seama c? cei care se mândresc cu titlul de adult ca ceva superior copilului sunt prea îngâmfa?i ca s? recunoasc? realitatea: avem înc? de înv??at de la copil ?i nu de la orice copil cât de la copilul din noi!

Am scris acest articol acum mai bine de doi ani, pentru revista City Express. Se potrive?te totu?i foarte bine cu ziua de ast?zi!