Ne cărăm cu toţii ca oile sau stăm pe loc ca brazii?
Jun 04
Jurnal de fals c?p?unar ?i a?a cum am spus ?i acolo, am realizat înc? o dat? c? nu ?tiu r?spunsul la întrebarea: “ai pleca din ?ar??”. M? întreb câ?i dintre cei care au plecat au ?tiut r?spunsul sau au urmat pur ?i simplu tendin?a general? de a fugi în pas cu turma. Dac? to?i zic c? nu mai e de tr?it în nebunia de aici, a?a este, nu?
Nu spun c? to?i cei care au plecat sunt oi ?i sper s? nu se ofuscheze nimeni, am obser v
at deja c? subiectul acesta este sensibil, în comentariile la acela?i articol pe care l-am men?ionat mai sus.
Eu am crescut cu presiunea permanent? a unor afirma?ii de genul: “trebuia s? plec?m atunci din ?ar?”, “m?car voi s? pleca?i” ?i a?a mai departe.
Le-am auzit atât de des în familie încât am avut perioade lungi în care le-am adoptat, m-am înfuriat, mi-am jurat în barb? c? voi sc?pa din iadul acesta. Dar nu am f?cut niciodat? nici cel mai mic efort pentru asta. Oare de ce?
Undeva la polul opus mi se par brazii, cei care ?i-au înfipt aici r?d?cinile ?i care fac un titlu de glorie din a afirma c? ei nu vor pleca niciodat?. A? vrea eu s? îi v?d spunând nu unei oferte de a tr?i restul vie?ii într-o vil? pe malul m?rii ?i unui job cu salariu triplu celui din România!
Bineîn?eles c? ?i aceasta este o extrem? ?i c? cei mai mul?i dintre noi suntem undeva la mijloc, având momente în care vrem s
? ne c?r?m ?i momente în care realiz?m c? avem r?d?cini.
În excursia mea în Maramure? despre care povestesc în LumeaMare, am întâlnit doi nem?i. Discu?ia a ajuns vrând nevrând la calitatea ?oselei ?i eu am fost prima care am cârcotit. Ei m-au privit cu simpatie dar m-au întrebat de ce m? plâng, exist? un drum suficient de bun cât s? putem merge oriunde prin ?ara asta frumoas? a?a c?…
Ei veniser? cu a?tept?ri mai mici ?i erau încânta?i, noi tr?im cu a?tept?ri prea mari ?i suntem ve?nic nemul?umiti.
Eu, pe planeta mea, poate c? sunt mai pu?in atins? de veninul care circul? din abunden?? prin venele românilor. Nu deschid televizorul ?i nu vreau s? aud de B?sescu ?i alte nulit??i. Nu am preten?ii c? a? putea s? schimb ceva în România pentru c? ?tiu c? nu sunt f?cut? din aluat de revolu?ionar. Nu v? imagina?i c? nu sunt atins? de consecin?ele unei politici a ho?iei, am primit ?uturile de rigoare, mi s-a golit ?i mie buzunarul ?i am suferit corespunz?tor! Dar via?a mea nu se opre?te aici.
Acum câteva zile am avut un conflict de idei cu cineva care sus?inea c? nu po?i ob?ine nimic ?i nu po?i realiza nimic într-o ?ar? care nu î?i ofer? sistemul bun, în care cadrul este corupt ?amd. M? întreb de ce fericirea mea ?i mul?umirea mea interioar? ar depinde de un sistem dinafara mea? De ce ar trebui s? merg mai departe dac? a? pleca de la premiza “nu se poate”?
A?a c? atât timp cât am libertatea de a visa ?i de a încerca s? îmi duc planurile la îndeplinire, nu plec din ?ar?. Atât timp cât via?a nu îmi pune în fa?? alte oportunit??i sau alte provoc?ri în care s? cred, sunt bine merci ?i aici… Pân? la pensie, când voi c?l?tori mult ?i m? voi odihni într-un sat de munte din Austria. S
per doar s? nu ajung foarte repede acolo (la pensie adic?)!
Voi cum v
? sim?i?i? A?i pleca din ?ar? sau nu?
Eu sunt o indragostita de Romania. Mi-a fost insuflata de mica ideea asta si in ciuda contextelor ulterioare nu s-a modificat cu nimic. Uneori ma enerveaza cand observ ca la occidentali nu exista deloc notiunea asta de dragoste de tara. Cu toate astea, nu vad nici o controversa intre a sta sau a pleca. Nu vad de ce cand pleaca cineva avem impresia ca a dezertat si a plecat pentru totdeauna. A pleca inseamna in primul rand a depasi o granita proprie si eu cred ca e tare util. Eu le spun tuturor prietenilor mei sa plece, nu pentru a dezerta din tara, ci pentru a vedea cum e in alta parte. Nu mi se pare esential daca se intorc sau se indragostesc de traiul de acolo (oriunde ar fi “acolo”). Din pacate, aud foarte multi oameni care imi spun “eu nu as putea trai in afara tarii”, chiar tineri, iar asta mi se pare un indiciu de lipsa de flexibilitate. Toleranta castigata prin experienta dincolo de limitele noastre de comfort (si nu ma refer la comfortul material care multora le lipseste in Ro) este de nepretuit, iar a trai in alta tara este un mod de a o castiga. Nu singurul!
@Ariko, multumesc, ai completat cu exact ceea ce am omis eu… Sunt perfect de acord!
Din perspectiva cuiva care a plecat…nici eu nu prea inteleg controversa asta dintre cei care pleaca si cei care raman. Eu anul asta termin facultatea aici si la anul urmeaza masterul. Destul de multi dintre colegii mei francezi vor pleca in alte tari sa isi faca masterul acolo, sau pur si simplu sa vada cum e viata in alta parte. Iar pasul asta vine firesc, nu ii intreaba nimeni(vai, si ramai acolo, dezertorule, de ce nu e buna tara ta???. Francezi expatriati sunt peste tot…destul de multi si in Romania, din cate stiu(si asta e doar un exemplu).
Celor care nu au trait macar putin in alta tara decat a lor eu le voi spune ca au pierdut ceva…lumea e mare si ofera atat de multe, nu vad de ce nu am cunoaste cat putem de mult din ea!
Toata dezbaterea asta mi se pare destul de nefondata, tinand cont de faptul ca in general cei care pleaca trimit bani in tara, se intorc destul de mult in vacante si cheltuie bani tot in tara…Fiecare traieste unde se simte mai bine, sa fim fericiti ca putem alege, intr-o oarecare masura, sau cel putin mai mult decat inainte…
Cred ca cei care reusesc sa experimenteze viata intr-o alta tara sunt foarte norocosi si ma bucur sa vad deja doua exemple care dovedesc asta si faptul ca au inteles cum trebuie aceasta sansa!
As pleca. La cate locuri am vazut deja, vezi blogul, stiu si unde. Iar pe termen mediu o sa ma si motorizez.
Mihai, Austria?
Cu motorizatul la ce te referi?
Ma intorc cu drag acasa in fiecare vara si imi iubesc familia si prietenii din Romania. Am castigat un standard de viata ridicat, dreptul de a-mi conduce masina pe niste drumuri bune, uneori chiar excelente, dar am pierdut sentimentul apartenentei, apropierea de cei dragi, tumultul vietii, asa dureros cum era el in doze zilnice. Si, ce e mai grav, am pierdut capacitatea de a ma intoarce definitiv in Romania.
Castigi ceva, pierzi altceva…
anamaria, trist si adevarat..